Dincolo de toate aceste efecte cauzate de accidentul cumplit, ramane trauma suferita de cei doi membri ai familiei care s-au aflat aproape de victima, de cel mic, in ultimele sale clipe de viata. Este vorba despre fratiorul lui, Andrei, cel care a asistat inmarmurit la uciderea lui Ionut, dar si de Aurica Anghel, bunica paterna care a fost acuzata de neglijenta in supravegherea nepotilor sai.

La mai bine de trei ani de la producerea tragediei fara margini, reporterii WOWbiz.ro

au reusit sa vorbeasca cu Aurica Anghel, bunica lui Ionut. Garbovita de o afectiune osoasa veche si de povara crucii pe care o poarta, femeia greu incercata a dat firul inapoi si si-a amintit de ziua cea neagra, ziua in care destinul familiei sale s-a schimbat pentru totdeauna.

„Vai de mine, daca as putea sa dau timpul inapoi n-as mai pleca in dimineata aia de acasa. A fost o zi in care toate, toate, m-au dus numai spre rau. Chiar la Lizeanu ma gandeam ca daca vine tramvaiul spre noi ma duc acasa cu ei (n.r. cu nepotii) si ca daca vine celalalt tramvai ma duc sa ii plimb putin. Si uite ce mi s-a intamplat. Veneam de la analize de la Grozovici, dimineata, facusem analize pentru mine. Am stat la policlinica, am stat la rand, am facut analizele si la Lizeanu ma gandeam sa ajung acasa, dar am zis ca i-am promis copilului...

I-am zis lui Andrei ca fusesem cu Ionut sambata in parcul ala, te duc si pe tine luni. Iar luni, uitati ce s-a intamplat”, isi incepe bunica istorisirea.

Intrebata cum a reactionat Andrei, nepotul cel mare, cand a vazut ce s-a intamplat cu fratele sau mai mic, bunica ne-a spus ca el a fost cel care a instiintat-o de cele intamplate.

„Atat mi-a spus imediat: „Bunica, m-am uitat in urma si il carau cateii.

El a si zis, a zis cand eram cu domnul ala cu portarul de fata: Bunica, Ionut nu mai e! A murit! L-a vazut cum il tarau cainii”, spune femeia cu glasul tremurandu-i de emotiile care o cuprind.

Citeste si: Ce trebuie să ai în mașină iarna? Trusa completă a șoferului pentru o călătorie fără griji - libertatea.ro

Citeste si: Tichete cadou pentru cei vaccinaţi? Ce bonus ar putea primi angajaţii - bzi.ro

(Familia lui Ionut primeste despagubiri uriase. Vezi aici despre ce suma este vorba si cine o plateste)

sa depaseasca momentul si vina pe care o resimtea,atat femeia, cat si nepotul cel mare au avut nevoie de sprijin psihologic.

Pe o servanta din casa, bunica a asezat la un loc o fotografie cu nepoteii sai, punga cu medicamente si doua iconite mici„Am fost si eu la psiholog, m-au chemat si m-au ajutat sedintele acelea. Cred ca am depasit momentul, dar numai eu stiu cum l-am depasit. Nici acum nu e zi de la Dumnezeu sa nu-mi cada macar o lacrima seara sau sa adorm linistita fara sa plang. Si inainte sa se intample nenorocierea eram atat de fericita...la toata lumea spuneam cat de multumita sunt ca am doi nepoti si o nepoata, de la baiatul cel mare, si ca sunt cea mai fericita mica (n.r: bunica) din lume. Si, cand ziceam Doamne ajuta in continuare, atunci s-a intamplat nenorocirea! Ce sa fac, necazul cand vine nu te intreaba. Cu mine in parc, cu mine! Ii imbracam, ii dezbracam, unul zicea sa ii dau placinta, altul voia aia... si eu abia ma tineam dupa ei ca stiti cum sunt copiii, ageri, fug. Eu eram la 4-5 metri dupa ei, ca abia merg si eu”, si-a amintit bunica Aurica Anghel.

De la atatea procese de constiinta, dar si pe fondul problemelor pe care le are din nastere, mainile si picioarele sale fiind mici si cu oase strambe, bunica a ajuns sa se imbolnaveasca si sa se deplaseze cu greutate.

„Mi-au gasit tot felul de artoroze, coxartroze, osteoporoza, probleme cu oasele. Pe 13 decembrie trebuie sa fac computer tomograf ca mi-au iesit doua gauri, dar sa vada la analize mai bine ce este ca abia ma tin. Am facut de doua ori RMN, tot sa aflu ce e cu piciorul asta ca mi-e rau. Sincer va spun ca nu-mi mai trebuie nimic. Omul mananca cu o gura si intr-un pat se culca. Nu mai imi trebuie de la varsta asta nimic. Nimic, nimic nu mai imi trebuie, decat sa dea Dumnezeu o moarte si sa vina mai repede. De la 14 ani, de cand am iesit din satul meu chiar nu mi-a fost bine. Mi-am dorit moartea si uite ca mi-a dat asa... m-a impins inainte, inainte, inainte si, uite, asta e viata!”, ne-a declarat bunica lui Ionut, Aurica Anghel.