Dana Rogoz isi doreste un nou inceput in 2017! A spus adevarul despre cele mai ascunse dorinte ale sale

Distribuie pe:

Autor: A.N.C.

Mai sunt doar câteva ore din 2016. E cazul sa trag linia şi sa fac un bilanţ onest, ca de mâine sa ştiu de unde sa încep.
Anul 2016 l-am început în Australia şi Noua Zeelanda – unul dintre cele mai bune începuturi de an din viata mea, as putea spune. Iubesc calatoriile, iar amintitirile din celalalt capat al lumii, impreuna cu familia mea, schimband zece avioane, dormind in rulota si alergand printre canguri si pasari emu cu un bebe de nici 2 ani, sunt de mare preţ.
Apoi anul a continuat… “nesigur”. Nu găsesc alt cuvânt mai potrivit pentru a-l defini. Adică a fost un an în care am muncit foarte mult, dar parca nu am simţit ca mai construiesc ceva, ca pun cărămizi noi. Doar le-am îngrijit, cu greu, pe cele vechi. Parca pentru tot efortul, ambiţia, concentrarea, determinarea, orele tot mai puţine de somn… urmează sa îmi primesc “recompensa” la anul. Cel puţin asa sper. Adică o merit, pe bune. 2016 a fost un an al aşteptărilor, al speranţelor, al dorinţelor pe care sper ca mi le voi îndeplini – macar parţial – în 2017.
A fost şi un an al surprizelor frumoase, cum ar fi magazinul Moon by Dana Rogoz in Bruxelles.  Dar şi anul în care mi-am deschis Moon Studio, proiect pe care îl voi dezvolta şi mai mult în 2017.
Şi deja am început lista dorinţelor pentru anul ce va sa înceapă în câteva ore. Vreau sa fiu mai exacta în dorinţe şi mai realista, căci altfel vad ca nu iese treaba. Adică dacă tot am zis de Moon Studio, completez ca vreau sa organizez mai multe întâlniri cu voi acolo, cu diverse tematici care sa ne deschidă mintea şi sa ne bucure sufletul. Tot pentru Moon îmi doresc lansarea a 2 produse noi, în stilul care a definit acest brand, adică cu un design unic şi surprinzător. Desenele le am deja, producţia lor ma omoară.
Vreau sa citesc mai mult – asta e ceva ce îmi doresc în fiecare an, dar de când îl am pe Vlad şi un milion de alte proiecte pe lângă, devine din ce în ce mai greu de realizat. Asa ca, din dorinţa de a nu fi dezamăgită la anul pe vremea asta, zic ca îmi propun sa citesc 20 de cărţi. Mi se pare un calcul realist. Vreau şi sa vad mai multe filme (de la cele din cinema, pana la filme europene, vechi, de festival), asa ca îmi propun sa fie 100 de filme în 2017. Suna mult, dar asta tine deja de meseria mea, asa ca intra la “prioritare”.
Îmi doresc sa invăţ sa cant la chitara. Ma rog, sa încep lecţiile. Tot timpul mi-am dorit sa cunosc un instrument muzical, asa ca anul asta de la Mos Crăciun mi-am dorit o chitara. Am de lucru în 2017 cu ea! Vreau şi sa ma reapuc de step. As zice şi de alte dansuri, dar mi-e ca exagerez cu nivelul aşteptărilor.
Tot în 2017 vreau sa lucrez şi sa scot doua premiere de teatru. În 2016 am jucat mai mult ca oricând, adunându-se alte 2 spectacole noi la cele existente deja. Deci 2 spectacole noi pe an ar fi genial.
Iar cea mai mare dorinţa a mea din ultimii 10 ani pare sa se împlinească in 2017. Împreună cu Radu – în calitate de regizor – vom filma pentru un lungmetraj. Filmul nostru! Filmul nostru! Nici nu îmi vine sa cred. Am crezut ca o sa mai pot tine secretul pana când voi auzi cuvântul “Actiune”, dar vorbind de planurile pentru 2017, pai filmul e în capul listei. Filmările ar trebui sa înceapă pe la sfârşitul lunii februarie. Am început repetiţiile şi de aceea nici nu am mai putut pleca nicăieri din tara, pe o perioada mai lunga, căci proiectul ne-a ţinut aici. Dat simt cu toată fiinţa mea ca merita. Pentru amândoi.
După ce vom termina de filmat, îmi propun sa plecam cu Vlad în Asia. O luna sau mai mult! Pana ne saturam de noodlesi, nisip, ocean, fructe exotice şi oamenii aceia mereu cu zâmbetul pe buze. Şi dacă tot vorbim de călătorii, poate terminam 2017 în America de Sud, cam cat de bine ar fi?
Iar pentru Vlad îmi doresc sa fiu o mama mai priceputa. Uneori nu ştiu ce alegeri sa fac pentru el, ca sa ii fie mai bine. Pot măcar sa fiu cu conştiinţa împăcată ca la nivel de interes, de preocupare şi atenţie pentru copilul meu, stau bine. Dar îmi propun ca şi în practica, în 2017, sa iau alegerile cele mai bune pentru el, atunci când acestea sunt necesare, dar şi sa îl pot îndruma asa cum trebuie, căci temperamentul lui şi pofta de cunoaştere ma solicita şi ma provoacă mereu.
Hai ca am scris ceva. Dar voiam sa fie scrise. Azi în maşină l-am tras de limba şi pe Radu ce îşi doreşte de la 2017 şi când a început cu “nu ştiu…”, i-am zic ca “trebuie sa ştii şi sa îmi spui acum ce îţi doresti”. Măcar sa rostim dorinţele şi “temele pentru 2017”, căci doar asa le dam o şansă spre împlinire.
Legat de noaptea aceasta… niciodata nu am pus presiune pe Revelion, pe trecerea dintre ani. Fie cum o fi! Şi nu are cum sa fie rea, căci o petrec cu Radu şi Vlad, dar şi cu colegii mei actori, adica foşti colegi de facultate şi prieteni apropiaţi noua.
Multa lumea mi-a zis ca anul 2016 a fost “anul blogului tau”, pentru ca a fost anul în care a fost premiat şi apreciat de foarte multa lume. Nu stiu, habar n-am, asa o fi. Cert e ca il iubesc si “il muncesc” in fiecare zi. Si poate ca laurii nu vin in fiecare ani, dar mai important e ca vin prietenii. Caci asa va simt pe voi: prieteni.
Deci… La multi ani, prieteni! Sa fie anul 2017 cel mai bun!

Dana Rogoz a vorbit despre realizarile ei din 2016 si despre dorintele pe care le are pentru anul 2017. Printre altele, Dana Rogoz isi doreste sa invete sa cante la chitara, sa lanseze propriul film impreuna cu sotul sau si sa calatoreasca in Asia o luna.

"Mai sunt doar câteva ore din 2016. E cazul sa trag linia şi sa fac un bilanţ onest, ca de mâine sa ştiu de unde sa încep.

Anul 2016 l-am început în Australia şi Noua Zeelanda – unul dintre cele mai bune începuturi de an din viata mea, as putea spune. Iubesc calatoriile, iar amintitirile din celalalt capat al lumii, impreuna cu familia mea, schimband zece avioane, dormind in rulota si alergand printre canguri si pasari emu cu un bebe de nici 2 ani, sunt de mare preţ.

Apoi anul a continuat… “nesigur”. Nu găsesc alt cuvânt mai potrivit pentru a-l defini. Adică a fost un an în care am muncit foarte mult, dar parca nu am simţit ca mai construiesc ceva, ca pun cărămizi noi. Doar le-am îngrijit, cu greu, pe cele vechi. Parca pentru tot efortul, ambiţia, concentrarea, determinarea, orele tot mai puţine de somn… urmează sa îmi primesc “recompensa” la anul. Cel puţin asa sper. Adică o merit, pe bune. 2016 a fost un an al aşteptărilor, al speranţelor, al dorinţelor pe care sper ca mi le voi îndeplini – macar parţial – în 2017.

A fost şi un an al surprizelor frumoase, cum ar fi magazinul Moon by Dana Rogoz in Bruxelles.  Dar şi anul în care mi-am deschis Moon Studio, proiect pe care îl voi dezvolta şi mai mult în 2017.

Şi deja am început lista dorinţelor pentru anul ce va sa înceapă în câteva ore. Vreau sa fiu mai exacta în dorinţe şi mai realista, căci altfel vad ca nu iese treaba. Adică dacă tot am zis de Moon Studio, completez ca vreau sa organizez mai multe întâlniri cu voi acolo, cu diverse tematici care sa ne deschidă mintea şi sa ne bucure sufletul. Tot pentru Moon îmi doresc lansarea a 2 produse noi, în stilul care a definit acest brand, adică cu un design unic şi surprinzător. Desenele le am deja, producţia lor ma omoară.

Vreau sa citesc mai mult – asta e ceva ce îmi doresc în fiecare an, dar de când îl am pe Vlad şi un milion de alte proiecte pe lângă, devine din ce în ce mai greu de realizat. Asa ca, din dorinţa de a nu fi dezamăgită la anul pe vremea asta, zic ca îmi propun sa citesc 20 de cărţi. Mi se pare un calcul realist. Vreau şi sa vad mai multe filme (de la cele din cinema, pana la filme europene, vechi, de festival), asa ca îmi propun sa fie 100 de filme în 2017. Suna mult, dar asta tine deja de meseria mea, asa ca intra la “prioritare”.

Îmi doresc sa invăţ sa cant la chitara. Ma rog, sa încep lecţiile. Tot timpul mi-am dorit sa cunosc un instrument muzical, asa ca anul asta de la Mos Crăciun mi-am dorit o chitara. Am de lucru în 2017 cu ea! Vreau şi sa ma reapuc de step. As zice şi de alte dansuri, dar mi-e ca exagerez cu nivelul aşteptărilor.

Tot în 2017 vreau sa lucrez şi sa scot doua premiere de teatru. În 2016 am jucat mai mult ca oricând, adunându-se alte 2 spectacole noi la cele existente deja. Deci 2 spectacole noi pe an ar fi genial.

Iar cea mai mare dorinţa a mea din ultimii 10 ani pare sa se împlinească in 2017. Împreună cu Radu – în calitate de regizor – vom filma pentru un lungmetraj. Filmul nostru! Filmul nostru! Nici nu îmi vine sa cred. Am crezut ca o sa mai pot tine secretul pana când voi auzi cuvântul “Actiune”, dar vorbind de planurile pentru 2017, pai filmul e în capul listei. Filmările ar trebui sa înceapă pe la sfârşitul lunii februarie. Am început repetiţiile şi de aceea nici nu am mai putut pleca nicăieri din tara, pe o perioada mai lunga, căci proiectul ne-a ţinut aici. Dat simt cu toată fiinţa mea ca merita. Pentru amândoi.

După ce vom termina de filmat, îmi propun sa plecam cu Vlad în Asia. O luna sau mai mult! Pana ne saturam de noodlesi, nisip, ocean, fructe exotice şi oamenii aceia mereu cu zâmbetul pe buze. Şi dacă tot vorbim de călătorii, poate terminam 2017 în America de Sud, cam cat de bine ar fi?
Iar pentru Vlad îmi doresc sa fiu o mama mai priceputa. Uneori nu ştiu ce alegeri sa fac pentru el, ca sa ii fie mai bine. Pot măcar sa fiu cu conştiinţa împăcată ca la nivel de interes, de preocupare şi atenţie pentru copilul meu, stau bine.

Dar îmi propun ca şi în practica, în 2017, sa iau alegerile cele mai bune pentru el, atunci când acestea sunt necesare, dar şi sa îl pot îndruma asa cum trebuie, căci temperamentul lui şi pofta de cunoaştere ma solicita şi ma provoacă mereu.
Hai ca am scris ceva. Dar voiam sa fie scrise. Azi în maşină l-am tras de limba şi pe Radu ce îşi doreşte de la 2017 şi când a început cu “nu ştiu…”, i-am zic ca “trebuie sa ştii şi sa îmi spui acum ce îţi doresti”. Măcar sa rostim dorinţele şi “temele pentru 2017”, căci doar asa le dam o şansă spre împlinire.

Legat de noaptea aceasta… niciodata nu am pus presiune pe Revelion, pe trecerea dintre ani. Fie cum o fi! Şi nu are cum sa fie rea, căci o petrec cu Radu şi Vlad, dar şi cu colegii mei actori, adica foşti colegi de facultate şi prieteni apropiaţi noua.
Multa lumea mi-a zis ca anul 2016 a fost “anul blogului tau”, pentru ca a fost anul în care a fost premiat şi apreciat de foarte multa lume. Nu stiu, habar n-am, asa o fi. Cert e ca il iubesc si “il muncesc” in fiecare zi. Si poate ca laurii nu vin in fiecare ani, dar mai important e ca vin prietenii. Caci asa va simt pe voi: prieteni.

Deci… La multi ani, prieteni! Sa fie anul 2017 cel mai bun!", a scris Dana Rogoz pe blogul ei.

 


Clipul zilei pe WOWBIZ.RO:
P