De obiceiul asta chiar nu stiai! Obiceiul pitarailor e vechi de sute de ani - Uite in ce consta

Obiceiul piţărăilor, vechi de câteva sute de ani, se păstrează în Ajunul Crăciunului în comuna Isverna din nordul judeţului Mehedinţi, unde copii, îmbrăcaţi în costume populare, merg din poartă în poartă pentru a colinda şi a primi piţărăi - colaci -, dar şi nuci şi mere.

Distribuie pe:

Autor: I.M.D.

În localitatea Isverna din judeţul Mehedinţi se păstrează încă, transmis din generaţie în generaţie, obiceiul vechi al piţărăilor. Astfel, în dimineaţa Ajunului Crăciunului femeile pregătesc aluatul pentru piţărăi - colaci, nu înainte însă de a-şi pune straiele de sărbătoare moştenite de la străbuni.

”Ciupag (n.r. - partea iei de la brâu în sus, care are cusături deosebite), aşa se cheamă la noi! Are aproape o sută de ani, îl moştenesc de la străbunica. Opregul are cel puţin 80 de ani, ţesut manual de o bunică de-a mea, acasă, în război. Se păstrează la naftalină şi nu le rod moliile. Opincile le-am moştenit tot de la ăi bătrâni. În Ajunul Crăciunului facem pâinea, colacii, şi ne pregătim de colindeţi. Copiii pleacă din casă în casă, noi stăm acasă şi îi aşteptăm, le dăm la poartă colaci, nuci şi mere”, spune o femeie din Isverna, hotărâtă să transmită acest obicei şi strănepoţilor ei.

Mamaia Iana, altă localnică, povesteşte că prima grijă în dimineaţa de Ajun este pregătirea ”postavei” cu făină, astfel încât colacii să fie gata până la sosirea colindătorilor.

”În dimineaţa de Ajun, prima grijă, ne îmbrăcăm, pregătim postava cu făină, vasul unde punem drojda, facem focul şi în vatră şi în cameră unde ducem postava cu pâinea, acolo, ca să pornească la temperatura camerei că dacă e rece nu porneşte. Crăciunul vine cu bucurie, cu aşteptare, de unde sunt copiii plecaţi, copiii vin, de Naşterea Domnului, acasă. Masa este bogată şi dacă sunt bucatele pe masă, dar şi dacă sunt mulţi în jurul mesei, atunci e frumos de sărbători”, spune mamaia Iana din satul Nadanova, comuna Isverna.

După ce s-a amestecat făina cu apă călduţă, femeile de la munte încep să frământe aluatul. Între timp, în cuptor jarul este gata, iar vreascurile pocnesc în focul încins pentru ca, până creşte aluatul, să fie pregătit să rumenească piţărăii.

”Udăm piţărăii, îi coacem la cuptor. Să fie apa caldă, călduţă. Se zice că dacă-i apa rece, pâinea nu porneşte. Trebuie pusă la căldură.”, explică o altă bătrână a satului.

După un ceas, când coca este gata să iasă din postavă, femeile se apucă să împletească piţărăii. Nu se întâmplă niciodată ca aluatul să nu fie crescut suficient - asta pentru că pe lângă tehnicile de frământat moştenite, căldura sufleteacă pe care o au bătrânele din Isverna când îl plămădesc şi rugăciunea către Cel de Sus completează datina de Crăciun.

Până ce s-au copt piţărăii s-a făcut seară, iar femeile, gătite de sărbătoare, ies în pragul casei şi aşteaptă colindătorii.

Pe uliţele din Isverna va pleca la colindat, anul acesta, şi grupul denumit ”Moştenitorii”, pregătit de o profesoară de la şcoala gimnazială din localitate. Cel mai mic membru al grupului are doi ani şi jumătate, iar cel mai mare 14 ani.

Colindătorii vor purta costume populare primite de la părinţi sau bunici, precum şi o traistă ţesută manual unde vor pune piţărăii.

“L-am moştenit de la bunica mea şi îl păstrez pentru că îmi place foarte mult, semnifică timpurile străvechi. Îmi place să îl port şi să mergem pe oriunde putem ca să să colindăm şi ca să împărtăşim gândurile noastre frumoase cu ei”, spune o fată din grup.

“Colinda mi-a făcut-o bunicul meu. În noaptea de Ajun merg pe la fiecare casă şi strig să ne dea colaci. De gazde suntem primiţi cu bucurie pentru că oamenii sunt foarte bucuroşi că încă continuăm tradiţia”, povesteşte şi un băiat, elev în clasa a III-a.

Cel mai viteaz dintre ei va ţine în mână o torţă făcută din lemn de cireş, care le va lumina drumul.

“Este torţă obţinută din cireş cu coji de cireşe uscate. Este o torţă cum se ducea demult la colindat ca să lumineze drumul.”, a explicat băiatul care va purta torţa.

În grupul ”Moştenitorii”, băiatul care duce torţa şi o elevă de clasa a VIII-a şi-au învăţat replicile, astfel că de îndată ce pornesc pe uliţele satului, odată cu lăsarea întunericului, se vor auzi şi strigăturile lor: ”Dă-mi colacul şi cârnatul/ Că de nu, mă duc la altul!; Mie dă-mi prescurea mare, de vrei să-ţi fac o urare!”.


Clipul zilei pe WOWBIZ.RO:
P
Setari de confidentialitate