kanald.ro

Vedete
EXCLUSIV! Cel mai sincer interviu acordat vreodata de Marina Almasan! Vorbeste in premiera despre cum a inselat-o Victor Socaciu! Cum si-a gasit puterea sa iubeasca din nou prezentatoarea tv, dar si cat de multumita e de cariera ei
Marina Almasan are o viata de poveste! Vedeta tv a trecut prin multe greutati, a fost dezamagita cand nici nu se astepta, insa, indiferent de problemele pe care le-a intampinat, si-a gasit intotdeauna puterea sa mearga mai departe.
Reporter: Cum e omul Marina Almasan? Nu cel pe care-l vedem la televizor…
Marina Almasan: In principiu, nu e cu mult schimbat: incearca sa fie corect, precis, organizat, rade mult, da sfaturi, ajuta. Munceste enervant de mult, se consuma pentru tot ce se intampla in jurul lui, chiar si pentru lucruri care ar trebui sa nu-l atinga. Mai si plange cateodata, insa asta este o latura pe care nu o vor vedea niciodata telespectatorii.
R: Care credeti ca va sunt calitatile si defectele?
Marina Almasan: Pai, cam tot ce port in spate sunt si calitati si defecte in acelasi timp. Ca muncesc mult – e si o calitate si un defect: nu prea stiu sa ma distrez. Vin prima la petreceri si plec tot prima. Iar petrecerile la care merg sunt rare: sunt un om foarte selectiv. Nu aleg petrecerea, ci oamenii implicati. Apoi sunt un om extrem de exigent. E bine – vei spune. Da, numai ca exigenta asta devine chinuitoare – si pentru mine (pentru ca o exersez in primul rand asupra mea!), si pentru cei din jur : copii, colegi. Imi place implicarea, nu-mi plac „figurantii”, nu-mi place munca facuta de dragul de a fi facuta, expresia „sa ne aflam in treaba” nu face parte din viata mea. Apoi sunt un om loial si devotat. Ce frumos! – vei spune din nou! Da, numai ca s-au dovedit a fi defecte: institutia careia mi-am dedicat ultimele decenii m-a dezamagit in repetate randuri, iar barbatii pe care i-am iubit au sfarsit prin a ma scarbi.
R: Sa vorbim despre frumusete… Cum va intretineti? Aveti vreun truc? Tineti dieta, faceti miscare? Care e meniul dvs intr-o zi?
Marina Almasan: Despre frumusete cred ca e mai indicat sa vorbiti cu „divele”. In cazul meu, aceasta intrebare naste mereu raspunsuri plicticoase: nu tin dieta (ma abtin doar sa dau iama in fainoase si dulciuri!), miscarea pe care o fac este doar cea din perimetrul acivitatilor gospodaresti. Meniul intr-o zi? Dimineata ma rasfat cu o cana de capuccino, in timp ce citesc presa online. La pranz ciugulesc mancare gatita ( imi place sa gatesc traditional, obligatoriu doua feluri pe zi, mai nou – la „comanda” fiului meu, care a devenit destul de pretentios!). Seara – cate-o salata, ceva legume la cuptor… De cand rubrica mea din „Ring” a inceput sa fie sponsorizata de o firma de salate, am devenit fan al acestora!
R: Ce parere aveti despre operatiile estetice? Ati apelat la vreo interventie estetica pana acum?
Marina Almasan: Ei uite, atatea s-au scris despre operatiile mele estetice, incat chiar am de gand sa-l rog pe doctorul Lascar – de departe cel mai profesionist chirurg estetician de la noi – sa se ocupe si de mine, sa-mi dea jos vreo 20 de ani de pe chip! Nu, nu am nimic impotriva operatiilor estetice: pana la urma, daca-ti repari o masea care s-a cariat, de ce sa nu repari un chip sa-i zicem… „obosit”, sau un trup care nu mai este cum ti l-ai dorit. Nu inteleg insa obsesia unora pentru bisturiu si mai ales atitudinea ulterioara a „operatelor”, care pozeaza in mari frumuseti, uitand ca , de fapt, meritul nu e al lor, nu e al mamei-natura!
R: La ce proiecte lucrati in prezent?
Marina Almasan: Am reinceput proiectul „Hai-Hui” – un travel-show live, dinamic si interactiv, care isi propune sa-i poarte pe telespectatori in jurul lumii. Eu insami sunt o impatimita a calatoriilor, am vazut juma’ de glob ( si nu „furisandu-ma cu miliardari prin destinatii exotice”!) , am scris despre asta articole, jurnale de calatorie, am facut sute de reportaje. Este cea mai frumoasa impletire intre pasiune si atributiile de serviciu!
R: Daca nu ati fi ales televiziunea… ce domeniu, meseria v-ari fi placut?
Marina Almasan: Ar fi urmat, in ordine, presa scrisa. Iar apoi… probabil ca, intr-o Romanie moderna, as fi devenit om de afaceri. Am ceva abilitati in acest sens, doar ca…ma tin departe: in Romania de azi, lumea afacerilor e o jungla!
R: Ce gen de emisiune v-ar placea sa prezentati? Intr-o emisiune mondena credeti ca v-ati descurca, v-ar placea?
Marina Almasan: In principu, nu am prezentat decat emisiuni pe care le-am gandit eu. Nu am avut niciodata un alt producator, decat pe mine insami. Drept care, emisiunile pe care le-am prezentat ma reprezinta: sunt cuminti, decente, lipsite de vulgaritate, obligatoriu educative, dar in acelaşi timp sunt vesele, dinamice şi, de multe ori, imprevizibile. Cineva din TVR imi spunea, rautacios, ca emisiunile mele seamana toate intre ele. Gresit! Niciun format nu s-a suprapus peste altul, si in niciun caz peste unul existent deja pe piata! Insa numitorul comun fiind prezentatorul, normal ca „aerul” emisiunii a fost acelasi. Nu sunt un cameleon: eu sunt aceeasi, chiar daca incerc sa ma adaptez mediului. Drept care, am facut si emisiuni de divertisment, si sociale, si medicale, si de calatorii, si documentare, si revelioane, si Eurovisioane…Emisiuni mondene nu mi-ar placea sa prezint: sunt prea multe pe piata, iar eu am optat intotdeauna pt ceea ce nu au facut altii!
R: In copilarie, la ce meserie visati?
Marina Almasan: De mica mi-a placut sa scriu si am fost mereu sigura ca voi fi ziarista. E drept, nu am visat la televiziune – aceasta a fost minunea intamplata pe neasteptate, iar „vinovatul” este Mihai Tatulici. Dar nu m-am vazut niciodata altundeva decat in lumea cuvintelor.
R: Aveti vreun regret? Daca da, care ar fi acela…
Marina Almasan: Regretele unui perfectionist sunt multe! Regret lipsa mobilitatii in plan profesional. Multi imi spun ca un post comercial m-ar fi pus mult mai bine in valoare si ca statutul meu ar fi fost mult diferit astazi. Pe de alta parte, in sufletul meu ma bucur ca am reusit sa fiu loiala institutiei care m-a facut celebra. Apoi am regretul de a nu fi descoperit la timp profilul moral al fostului meu sot, ca a trebuit sa traiesc aceasta mare dezamagire de a fi fost inselata de un om in care am crezut orbeste, pe care l-am iubit nebuneste si caruia i-am netezit, cu pretul stagnarii propriei evolutii profesionale, drumul catre ceea ce a reusit ulterior. Am destule alte regrete, insa sunt mai marunte si usor de depasit printr-o atitudine pozitiva fata de viitor.
R: Ce relatie aveti cu Victor, fiul dvs? Cum e el, ce inclinatii are… Il puteti descrie in cateva cuvinte?
Marina Almasan: Am un baiat de nota 10. La un moment dat, cand a intrat in pubertate, am fost ingrozita, nu-l mai recunosteam. Degeaba ma linisteau toti ca voi vedea, va trece perioada asta si lucrurile se vor normaliza! Ne certam toata ziua, devenise rebel, nu ma puteam intelege deloc cu el. Ii tot acordam circumstante atenuante ( e greu sa treci prin divortul parintilor tai, iar tatal lui il alimenta continuu cu mizerii la adresa mea ), insa eram disperata ca nu-mi voi mai apropia niciodata baiatul.. Iata insa ca Victor se apropie de 18 ani, s-a maturizat foarte mult, a inceput sa inteleaga singur acele lucruri din trecut pe care eu evitasem sa le discut cu el, pentru a-l proteja. Suntem prieteni buni acum, ne sfatuim constant, calatorim prin lume impreuna ( toate fotografiile scrierilor mele ii poarta semnatura!) , a inceput sa ma ajute si prin casa, invata bine, face sport, e..minunat! Daca as fi colega lui de clasa, m-as indragosti pana peste urechi de el!
Marina Almasan: O vreme am tinut legatura, atunci cand aveam probleme cu cel mic. Apoi am vazut ca legatura e nociva, ca de fapt nu-l intereseaza decat formal copilul – dovada si problemele pe care le am cu neplata pensiei alimentare ( cel mic a fost socat sa afle ca tatal sau primeste un salariu de 5000 de dolari si nu-i trimite decat rar de tot cate 2-300 de RON! si doar dupa umilinte uriase!). De fostul sot ma leaga doar amintirile frumoase ale inceputului, de care uneori imi este tare dor. Mi-a fost greu sa accept ca barbatul acela nu mai este. Am crezut, in toti acei ani, ca daca eu iubesc cu patima, daca ma dedic trup si suflet omului de langa mine, cu pretul neglijarii propriei cariere, daca am incredere in el si-i oferi libertatea de a se „dezvolta”, niciun nor nu ne poate umbri fericirea. Eram sigura ca voi imbatrani langa el.. N-a fost sa fie asa.
R: Ati declarat, la un moment dat, ca Victor Socaciu este singurul vinovat pentru esecul casniciei dvs si ca ati ascuns acest lucru multi ani. Care a fost motivul pentru care ati ascuns asta si care a fost punctul in care ati decis sa spuneti lucrurilor pe nume?
Marina Almasan: Niciodata nu am facut declaratii lipsite de temei. Ca ziarist, am un respect nebun pentru tot ceea ce-mi iese pe gura si din condei. Da, continui sa-l consider pe Victor singurul vinovat. O vreme am crezut ca ruptura noastra se datoreaza exclusiv faptului ca si-a canalizat atentia catre politica si catre plecarile prin turnee, care devenisera din ce in ce mai dese. Devenise distant, total dezinteresat de casa, de copii, de mine. Devenise irascibil, lucru care-mi alimenta si mie nervozitatea. Ajunseseram sa ne certam des si urat, subiectul principal fiind mentalitatea total diferita fata de educatia celui mic. Tolerandu-i (din dezinteres, nu din iubire!) toate derapajele adolescentine, ba chiar incurajandu-i-le, devenise „tata bun”, iar eu primeam frecvent apelative rautacioase, pline de ura, care ma scoteau din minti..In plus, cu un an inainte de divort, am aflat si de relatia lui cu impresara cu pricina si mi-am explicat atunci si desele plecari de acasa si dezinteresul lui Victor fata de familie.. Am suferit mult atunci, am vorbit si cu sotul ei – un nefericit si acela! – ba chiar si cu ea, cerandu-i insistent sa se tina departe de familia mea.. Nu s-a intamplat.. Desi Victoras era la curent cu discutiile noastre despre impresara, am preferat sa tin in secret povestea: imi era rusine MIE fata de cei din jur, mai ales fata de parinti, care isi exprimasera de la inceput rezervele fata de profilul moral al trubadurului… . Dupa un an de la incidentul cu „coana preoteasa” l-am cunoscut intamplator pe Georgica si am descoperit ca avem amandoi cam aceeasi poveste.. Marea mea dezamagire si marele meu dezgust este acela ca, stiind foarte bine cine este vinovat in aceasta despartire, fostul meu sot a instrumentat ( cu mijloacele pe care le avea atunci, ca parlamentar) o adevarata campanie abjecta in presa, intorcand toata vina asupra mea. De ce am tacut?..Tunurile erau toate indreptate asupra mea si stii cum se spune „qui s’excuse, s’accuse”. Lumea m-ar fi intrebat :” pai si de ce n-ai spus, inca de-acum un an, de amantlacul lui Socaciu cu impresara?”.. E o poveste urata si grea. Dovada ca este adevarata, este insusi secretul total in care fostul meu sot a fugit la capatul lumii, milogindu-se pentru un post cu care este complet paralel, pentru a se putea casatori in mare taina cu cea care, de fapt, ne stricase casa… E greu de trait cu musca pe caciula…
Citeste si: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12 - catena.ro
R: De cand fostul dvs sot a plecat in strainatate, Victoras a fost la el in vizita?
Marina Almasan: L-a chemat cateva zile, in iarna ( nu, nu de Sarbatori, caci MAE nu-i putea acoperi costurile de calatorie decat dupa Anul Nou!) in care nu prea a avut timp de el : ba era „prins la serviciu”, ba era „bolnava impresara”. I-a închis gura cumparandu-i un iPhone si l-a trimis acasa. Vorbeam zilnic pe skype cu Victoras, care statea toata ziua acasa, jucandu-se pe calculator. A doua zi imi povestea: „aseara m-a dus tata la un restaurant chinezesc”. Sau „ieri am fost cu tata la mall”. Cam asta a vazut fiul meu din toata Canada. Mi-a fost atat de mila de el, incat…marturisesc, pentru el am organizat repede deplasarea in Japonia si i-am oferit adevarata vacanta pe care o merita acest copil atat de bun!
R: Ce relatie are fiul dvs cu tatal lui?
Marina Almasan: Daca a vorbi la telefon, de cateva ori pe luna, inseamna o relatie buna, atunci au o relatie buna. Victor are nevoie de un tata si ma bucur cand cei doi comunica. Dar prezenta tatalui nu inseamna numai atat. In aceasta perioada dificila a adolescentei, tatal lui Victor nu trebuia sa fuga departe de fiul sau…Dar am incercat eu sa-i fiu si mama si tata. Imi doresc ca fostul meu sot, atunci cand va fi tintuit la pat de boala pe care o duce, sa aiba ragazul sa parcurgă, cu ochii minţii, istoria relaţiei noastre, şi să cugete la tot ceea ce s-a intamplat. Stiti cum se spune: da-i, Doamne, omului mintea cea de pe urma!
Marina Almasan: Daca lumea ar avea ocazia sa-l si cunoasca personal pe omul care, din varii motive, este terfelit la televizor si in presa, probabil ca m-ar invidia.
R: Cum si cu ce a reusit dl Georgica Cornu sa va cucereasca?
Marina Almasan: Cu banii, normal! – asta este o alta mizerie alimentata de fostul meu sot, desi Victor stia foarte bine ca pentru mine banul nu valoreaza nimic. In cei 16 ani de casnicie, nu am vazut prea multi din miile de euro pe care fostul meu sot le castiga din turnee , de la Parlament sau din surse despre care nu vreau sa vorbesc. Si..am reusit sa fiu fericita. De ce oare m-as fi schimbat, la 50 de ani, dupa ce o viata intreaga am fost asa?.. Eu aveam nevoie langa mine de un om pentru care sa exist, care sa ma observe, caruia sa-i pese de mine, care sa stie sa-mi spuna o vorba buna, sa ma faca sa ma simt ocrotita..La naiba cu „femeia-barbat”! Oricat de puternica ar parea o femeie, si tot are nevoie de un umar de barbat pe care sa se sprijine, de cineva care sa-i arate, prin vorbe si mai ales fapte, ca o iubeste. Pierdusem un astfel de barbat..si, iata, el aparuse din nou, cu un alt chip..
Marina Almasan: Sa nu pot sa respir, daca celui de langa mine nu-i este bine.. A devenit foarte puţin oxigenul din jurul meu, in ultima vreme…