Ioan Ficior îi lega pe deţinuţi de copac cu cătuşe, timp de mai multe ore

Ioan Ficior va fi judecat pentru abuzurile "anarhice" pe care le-a comis la Colonia de muncă de la Periprava, el pedepsindu-i pe deţinuţi fie prin bătăi, fie legându-i de copac cu cătuşe timp de mai multe ore, potrivit Parchetului instanţei supreme.

Distribuie pe:

Autor: V.P.

fara descriereParchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (PICCJ) a anunţat luni, într-un comunicat de presă, că Ioan Ficior a fost trimis în judecată pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în dosarul având ca obiect denunţul formulat de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Potrivit unor documente care au stat la baza rechizitoriului în cazul lui Ioan Ficior, care a condus Colonia de muncă de la Periprava în perioada 1958-1963, exista o tendinţă abuzivă de pedepsire a deţinuţilor cu maximul de pedeapsă, fără a se ţine cont de gravitatea faptelor.

"Într-un referat privitor la desfăşurarea activităţii în cadrul Formaţiunii Periprava, întocmit de organele de control ale Direcţiei Generale a Penitenciarelor, Coloniilor şi Unităţile de Muncă (...) se consemnează şi o serie de abuzuri comise la Periprava în timpul conducerii lui Ficior Ioan, descrise ca «anarhice», fără a ţine socoteală de prevederile regulamentare. Astfel de pedepse erau: bătăile, legarea de copac cu cătuşe timp de mai multe ore, la temperaturi de 20 de grade. Aceste documente sunt completate cu mărturiile foştilor deţinuţi, care amintesc de abuzurile la care au fost supuşi de către comandantul formaţiunii şi personalul din subordine", au scris procurorii în rechizitoriu.

Practic, organizarea şi funcţionarea regimului de exterminare, neputând fi reglementate prin acte oficiale, "depindeau de eficacitatea şi inventivitatea comandanţilor de penitenciare, dar şi de obedienţa acestora şi fidelitatea arătată faţă de partid", susţin procurorii.

"Repartizarea la conducerea penitenciarelor se făcea şi prin raportare la calitatea deţinuţilor politici şi interesul Partidului pentru eliminarea lor rapidă. Se remarcă faptul că în cadrul Coloniei de muncă Periprava erau încarceraţi în preponderenţă contrarevoluţionari, dar şi oameni politici, fapt ce a determinat necesitatea numirii unui comandant de penitenciar experimentat în reeducare şi de încredere. Aşa se explică duritatea extremă a comandantului Ficior Ioan şi rezultatele tulburătoare obţinute în procesul de exterminare pus la punct de acesta", au notat procurorii în actul de sesizare a instanţei.

Potrivit anchetatorilor, până în prezent, din documentele studiate a reieşit faptul că, între 1 august 1958 şi 1 noiembrie 1963, perioadă în care la conducerea coloniei de la Periprava s-a aflat Ioan Ficior, au decedat 103 deţinuţi, toţi făcând parte din colectivitatea contrarevoluţionarilor.

O statistică a cauzelor de deces, aşa cum reiese din actele existente, indică, spre exemplu, cauze precum enterocolita cronică sau acută, tuberculoza, pneumonia, afecţiuni ale aparatelor digestiv şi excretor, afecţiuni cardiace.

"Din analiza datelor statistice, rezultă că în perioada august 1958 - septembrie 1963, la Colonia de muncă Periprava au fost înregistrate, potrivit documentelor oficiale, un număr de 103 decese (toţi făcând parte din colectivitatea contrarevoluţionarilor), anul cu cele mai multe fiind 1960, când s-au înregistrat 53. Din cele 103 cazuri de decese, cel mai tânăr deţinut decedat în anul 1960 avea 19 ani, iar cel mai în vârstă deţinut decedat în anul 1961, avea 71 de ani", au mai arătat procurorii.

Conform actului de sesizare a instanţei, în perioada 1 august 1958 - 1 noiembrie 1963, în calitate de locţiitor şi comandant al Coloniei de muncă de la Periprava, Ioan Ficior a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi la Periprava, prin privarea de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, respectiv prin supunere la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a acestora.

"De menţionat că în perioada mai sus enunţată au fost înregistrate un număr de 103 decese în rândul deţinuţilor politici, ca urmare a unor acţiuni ce depăşesc cadrul legal, respectiv lipsa medicamentelor şi a îngrijirii medicale, refuzul de a acorda asistenţă adecvată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv deţinuţilor, condiţii de detenţie inumane, rele tratamente şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de către deţinuţi", arată PICCJ.

Potrivit procurorilor, în calitate de comandant de colonie de muncă, Ioan Ficior era direct responsabil de "viaţa deţinuţilor", aşa cum se arată în Regulamentul de funcţionare al Direcţiei Generale a Penitenciarelor, ceea ce înseamnă că ansamblul condiţiilor de detenţie era organizat sau cel puţin tolerat de către acesta.

"Este de notorietate faptul că regulamentele în materia condiţiilor de detenţie ce erau în vigoare în acea perioadă constituiau doar premisele organizării regimului de exterminare în penitenciare şi colonii de muncă, sau îl îmbrăcau într-o formă oficială, în timp ce măsurile concrete luate pentru anihilarea deţinuţilor politici erau lăsate în grija comandanţilor de penitenciare şi doar amendate prin ordine şi recomandări neoficiale venite pe linie de partid. Decesul deţinuţilor politici survenea în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceştia erau torturaţi fizic şi psihic", susţin procurorii.

Concret, deţinuţii erau supuşi unui tratament inuman caracterizat printr-o izolare completă de familii şi de orice alte persoane, de lumea externă în general, condiţii de cazare mizerabile, frigul insuportabil din barăci, sancţiunile fizice pentru abateri minore, hrana deficitară, deţinuţii fiind în permanenţă înfometaţi şi însetaţi, având dureri pe care nu le puteau ameliora din cauza lipsei medicamentelor şi, nu în ultimul rând, condiţiile de muncă inumane la care erau supuşi aceştia.

"Regimul impus nu asigura sub nicio formă condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentinţele se întindeau pe o perioadă care depăşea 10 ani. Astfel, deţinuţii nu primeau suficientă mâncare şi apă, dar erau puşi să muncească în condiţii grele de dimineaţă până seara. Aceştia nu se puteau odihni corespunzător, camerele fiind supraaglomerate, şi nu se puteau spăla. Condiţiile insalubre duceau la îmbolnăvirea deţinuţilor, caz în care aceştia erau scoşi la muncă în continuare şi nu primeau îngrijiri medicale. La toate acestea se adaugă violenţele psihice exercitate de Ficior Ioan direct sau prin subalternii săi. Toate aceste elemente luate împreună au provocat moartea mai multor deţinuţi", conform procurorilor de la Parchetul instanţei supreme.

Dosarul a fost trimis pentru a fi soluţionat de judecătorii Curţii de Apel Bucureşti.

Ioan Ficior este al doilea torţionar trimis în judecată, după ce în luna iunie a fost deferit justiţiei Alexandru Vişinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat din 1956 până la desfiinţarea închisorii, în 1963, ultimul şef al închisorii în care a sfârşit, în urma torturilor, şi liderul ţărănist Ion Mihalache.

În aprilie 2013, IICCMER anunţa că a identificat numeroase fapte cu posibile consecinţe de natură penală comise de 35 de angajaţi ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor în urma exercitării funcţiilor în perioada 1950-1964. Persoanele investigate au vârste cuprinse între 81 şi 99 de ani şi locuiesc pe teritoriul României. Totodată, IICCMER informa atunci că a intrat în posesia datelor de identificare, a numelor şi adreselor exacte ale persoanelor în cauză.

În 30 iulie 2013, IICCMER a solicitat Parchetului începerea urmării penale a fostului comandant al închisorii Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu. Acesta a fost trimis în judecată în 18 iunie, pentru infracţiuni contra umanităţii, dosarul fiind judecat de magistraţii Curţii de Apel Bucureşti.

Potrivit IICCMER, între anii 1956 şi 1963, la Râmnicu Sărat s-au înregistrat cinci cazuri de deces posibil de documentat - Ion Mihalache, Gheorghe Dobre, Gheorghe Plăcinţeanu, Victor Rădulescu Pogoneanu, Mihail Romniceanu, cauzate de colaps cardiovascular, insuficienţă circulatorie cerebrală, hemoragie cerebrală sau afecţiuni ale aparatului digestiv, aşa cum rezultă din procesele verbale de constatare a decesului, în documente fiind consemnate semnele vizibile ale malnutriţiei.

La începutul lunii noiembrie 2013, IICCMER arăta că numărul deţinuţilor politici care au murit la închisoarea Râmnicu Sărat în mandatul lui Alexandru Vişinescu a ajuns la 12, după ce a fost identificat, în baza unor informaţii furnizate de CNSAS, noi documente, ce atestă alte şapte decese.

După cazul lui Vişinescu, în 18 septembrie 2013, IICCMER a solicitat Parchetului instanţei supreme începerea urmăririi penale a lui Ion Ficior. IICCMER arăta atunci că a identificat peste 50 de supravieţuitori ai Coloniei de muncă de la Periprava, fiind luate mărturii de la 21 foşti deţinuţi politici.

Pe 16 ianuarie 2014, IICCMER a prezentat rezultatul investigaţiilor în cazul lt. maj. (r) Iuliu Sebestyen, decedat în octombrie 2013, suspectat de comiterea unor crime şi abuzuri politice în perioada în care a îndeplinit funcţia de locţiitor pentru pază şi regim (ianuarie 1954 - decembrie 1955) în cadrul Penitenciarului Gherla. "Alte persoane care au deţinut funcţii de conducere în aparatul represiv urmează să fie trimise în justiţie în perioada următoare", preciza IICCMER.

În 11 februarie, IICCMER a depus la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie un denunţ formulat împotriva căpitanului (r) Florian Cormoş, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, constând în aceea că, în virtutea funcţiei de comandant deţinută în perioada 20 decembrie 1952 - 17 aprilie 1953, a impus un regim de detenţie inuman deţinuţilor aflaţi în Colonia de muncă de la Cernavodă.

În iulie, IICCMER a solicitat Parchetului începerea urmăririi penale în cazul lui Constantin Istrate, fost locţiitor al comandantului de la Colonia de Muncă Oneşti şi fost locţiitor al comandantului de la Penitenciarul Gherla. Constantin Istrate (88 de ani) este al patrulea torţionar pentru care IICCMER a solicitat solicită Parchetului începerea urmăririi penale, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii.

Potrivit IICCMER, Constantin Istrate a impus persoanelor aflate în executarea pedepsei un regim de detenţie inuman care depăşea ca duritate limitele prevăzute de regulamentul de organizare şi funcţionare a Direcţiei Generale a Penitenciarelor.


Clipul zilei pe WOWBIZ.RO:
Setari de confidentialitate