Mircea Diaconu e pregatit sa voteze: "N-am decât un vot, al meu şi o să fac cu el ce vreau eu"

Europarlamentarul Mircea Diaconu a publicat, vineri, pe pagina sa de socializare, o scrisoare cu o puternică încărcătură emoţională, chiar înainte de a pleca spre ţară.

Distribuie pe:

Autor: I.M.D.

fara descriere"Jur că nu mai ştiu de câte zile nu v-am scris! Poate de ieri, poate de alaltăieri, pentru că aici avem tare multă treabă, de dimineaţa până seara, iar când ajung la mansardă mă uit un pic la ce se întâmplă acasă şi mă îngrozesc. N-aş fi crezut că un individ oarecare poate să se multiplice în asemenea hal şi să-şi împrăştie răul şi duşmănia între atâţia dintre noi, încât pare că nimeni nu mai vorbeşte normal. Sper însă să ne liniştim cât de curând.

Ca să închei povestea de acum câteva zile, azi dimineaţă am primit un fax la birou, la etajul opt, şi nu înţeleg nici acum cum omul care doarme de o lună de zile pe o pătură în faţa Parlamentului a putut să îmi trimită un fax, scris de mână cu litere de tipar în care îmi mulţumea, dar "IDEA SĂ PLEC ACASĂ NU BUNĂ PENTRU FAMILIA MEA". Aşa că, omul va rămâne pe pătura din faţa Parlamentului de la Bruxelles, refuzând un loc de muncă acasă şi un bilet de avion tot până acasă, la copiii lui de care îi era atît de dor zilele trecut, iar lucrul acesta fiind din păcate "NU BUN PENTRU ŢARA NOASTRĂ".

Acum să revenim la ale noastre. Trebuie să vă mărturisesc că nu am o stare bună, aşa că o să dau o fugă până acasă. Demult, eram într-un turneu cu teatrul în nu mai ştiu ce ţară şi brusc i-am spus unui coleg: "Uite, mi-au crescut unghiile, e timpul să plecăm acasă". La vremea aceea, cam atât puteam să rezist plecat de acasă. Azi, pentru că am mai îmbătrânit, rezist un pic mai mult, adică până îmi creşte părul.

Au trecut şase luni de când m-aţi trimis aici şi nu m-am tuns decât acasă aşa că abia aştept sâmbătă dimineaţa să mă tund undeva în Banu Manta şi cât oi sta pe aici, mult, puţin, depinde de procesele de acasă (care fac parte tot din duşmănia de care vorbeam) n-am să mă tund niciodată la ei. În final, pentru că încă mă mai întrebaţi pe cine susţin, aşa cum am spus cât am putut de clar de la început, eu nu deţin voturi, reţele sau structuri care să facă ce spun eu, sunt doar un om, un independent, n-am decât un vot, al meu şi o să fac cu el ce vreau eu, aşa cum sper că veţi face şi voi.

Votul este un drept al fiecăruia, este al nostru şi doar al nostru iar fiecare dintre noi îl va da cui consideră de cuviinţă. Nu pot să nu mă îngrozesc însă de agresivitatea cu care se cenzurează opinia unuia sau a altuia, într-o ţară, într-un veac şi într-un sistem politic în care dreptul la opinie este liber şi garantat şi mă gândesc cu durere că probele acestea, nedrepte, au trebuit să le treacă nişte oameni ca Radu Beligan astăzi sau Victor Rebengiuc in 1989.

Ar fi cazul, după 25 de ani, în care ne-am comportat exact cum ne-a prezis Brucan, să începem să ne comportăm cum ne-a cerut Ion Raţiu: "Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine", a scris europarlamentarul pe Facebook.


Clipul zilei pe WOWBIZ.RO:
Setari de confidentialitate