Nadine, cel mai sincer interviu! La 40 de ani, vedeta a reinceput liceul! Artista vorbeste despre relatia cu sotul ei: “Ne-am schimbat mult, suntem uniti, suntem zdraveni la cap” | EXCLUSIV

Pe Nadine Voindrouh nu o mai vezi zilnic la televizor sau pe la evenimentel mondene, asta pentru ca si-a indreptat atentia spre alte lucruri.

Autor: G.G.

Nadine lucreaza la proiecte interesante care au schimbat-o mult in ultimii ani. Artista a scris si o carte de dezvoltare personala, “Indeplineste-ti visurile si planul tau cu tine”, ajuta multi oameni cu probleme, s-a reinscris la liceu si merge zilnic la ore. Nadine are o viata pe care si-o doreste. Ea ne-a oferit un interviu, in exclusivitate.( Afla AICI prin ce drama a trecut Nadine)

Reporter: Nadine, ai scris o carte de dezvoltare personala in doi ani si a iesit “Indeplineste-ti visurile si planul tau cu tine”! Ce te-a determinat de fapt sa te apuci de scris?

Nadine Voindrouh: Am scris cartea pentru ca nu mai pot sa raman doar martor, doar observator la problemele de mentalitate pe care le avem in mare parte in mintile romanilor, atunci cand vine vorba de a ne transforma pe noi insine si viata noastra. In Romania, inainte de orice, oamenii tin cont de opinia celor din jur si, la fel de grav, adultii nu isi dau voie sa se rupa de manipularea parintilor. Adica nu se asculta pe sine… romanul nu e suta la suta de partea lui. Iar daca TU nu esti total de partea ta, cine te astepti sa fie?

Mare parte dintre romani, vad mai multe probleme decat solutii in viata de zi cu zi, iar asta este o chestiune de mentalitate.

Trebuie sa ne schimbam mentalitatea daca vrem sa traim in prosperitate si sa avem vieti de calitate. Aceasta carte iti schimba punctele de referita in relatia cu tine si lumea din afara ta si te pune pe drumul tau. Pe drumul care te duce la ce ti-a fost tie harazit.

R.: In carte este vorba si despre tine, despre viata ta?

N.V.: Sigur. Ma folosesc de situatii din viata mea, cat si de cercetare stiintifica pentru a argumenta diverse teorii pe care le sustin. Fara a da exemple din viata mea, aceasta carte nu ar fi avut sens. Ar fi fost ca multe alte carti de dezvoltare personala, o carte scrisa din carti. Dezvoltarea personala, din punctul meu de vedere inseamna “inainte si dupa”, insemna ca “ n-ai fost bine, dar ai priceput ceva anume, ai facut ceva anume si acum esti bine”, inseamna experienta de viata.

Pentru ca eu sunt un exemplu, curat, de dezvoltare personala, m-am folosit intai pe mine ca exemplu.

R.: Ai lansat prima ta carte la Gaudeamus, pe 25 Noiembrie! Ce asteptari ai avut si cum te-ai pregatit pentru acest eveniment?

N.V.: Am avut emotii. Sunt foarte onorata. De fapt, sunt coplesita de onoarea ce soarta mi-a facut-o, aceea de a fi langa multii autori pe care ii admir si care lanseaza la Gaudeamus. Simt foarte multa recunostinta sortii si editurii For You, care si-a asumat un risc cu mine, ca si autor debutant.

Nu am asteptari. Asta tine tot de dezvoltarea personala. “Ce va fi, va fi”, in schimb, fac tot ce pot si tot ce stiu pentru a ma intalni cu cititorii si presa, la Gaudeamus.

R.: Organizezi atelierele Dreamboard. Cati oameni vin sa te asculte si cator oameni ai reusit sa le schimbi viata?

N.V.: Nu vin multi, din pacate. Si asta are legatura tot cu mentalitatea. Multi prefera seminare si ateliere ce au la baza horoscopul, numerologia si diverse altele filozofii abstracte. Eu te pun sa gandesti, sa faci un plan, sa iti sufleci mainile si sa actionezi conform planului facut. Sunt un om concret si cred ca reusesti doar atunci cand dai perdeaua de pe ochi si te ancorezi in realitate. Doar in realitate stii ce unelte sa folosesti pentru a-ti construi viata dupa bunul plac si pe tine insuti. Deseori, aud oameni spunand ca universul le va indeplini dorintele si ca ei nu mai trebuie sa faca nimic… asta este o bataie de campi. O bataie de campi convenabila care duce la un trai de pe o zi pe alta, la nesiguranta si nefericire. Eu propun introspectie, identificare, planificare si actiune.

Am avut la atelier o femeie la vreo 30 de ani, cu un copil in clasa I, parasita de tatal copilului, care traia da la un salariu la altul. Visul ei era prosperitatea. Impreuna am facut un plan pentru o afacere de apartament (de vandut produse prin curierat). Azi, femeia prospera. Dezvolta mica ei afacere. Are planuri pentru viitor, este optimista, vede luminita de la capatul tunelului. Atelierul meu a fost pentru ea o carja care sa o ajute sa ajunga unde si-a dorit. De subliniat ca femeia a muncit! nu doar a decupat niste poze si le-a pus pe un carton.

R.: Cum functioneaza un atelier de-al tau?

N.V.: Atelierul a evoluat si el, odata cu mine. Timp de 6 ore, participantii completeaza un caiet de lucru care ii ajuta sa identifice ce isi doresc, obstacolele din viata lor si solutiile pentru obstacole identificate. Rolul meu este sa ii ajut sa transforme obstacolele in oportunitati, sa identifice cu onestitate cine isi doresc sa devina si ce viata isi doresc sa traiasca, iar spre final, construim dreamboardul si facem un plan si o strategie, in scris. La finalul atelierului, participantul are claritate, are directie. Stie ce are de facut. Stie ce sa faca in fiecare zi a vietii sale, pana cand isi va indeplineste visul si planul sau cu sine. La fel face si cartea.

R.: Te vezi o scriitoare de succes peste ani? Te-ai muta definitiv din tara?

N.V.: Ma vad scriitoare internationala cu multe carti best-seller. Viziunea despre mine in viitor a devenit un vis. Odata incheiat visul cu cartea pe raft in librarii si la cititori, acum visul vrea un upgrade. Investesc in fiecare zi in visul meu de a deveni bestseller international. Cercetez, invat, muncesc, fac economii, incerc sa scot ce-i mai bun din mine pentru visul meu. Urmez aceeasi pasi pe care ii descriu si in cartea mea, pasi care duc la indeplinirea oricarui vis. Pe langa munca sunt si renuntari si decizii si noi alegeri. Pe toate le fac pentru ca doar asa imi simt viata ca fiind completa si armonioasa.

Este greu sa-ti raspund la aceasta intrebare. M-ai prins intr-un moment vulnerabil, ca orice alt roman care se uita cu ingrijorare la viitorul copilului sau. Azi, nu stiu ce sa zic. Stiu doar ca imi iubesc romanii, imi iubesc tara, aici este casa mea. Atat stiu. In rest… am multe emotii negative fata de regimul politic in care traim.

R.: Ce te implineste acum?

N.V.: Familia si faptul ca pot face ce imi place, in fiecare zi. Iubesc tot ce am adunat sub acoperisul casei: oameni, caine, pisici, flori, carti, visuri, planuri, vacante, bucurii, sperante… Toate acestea fac parte din lumea mea/ familia mea si asta ma implineste.

R.: Ai reinceput liceul la 40 de ani? De ce? Ce anume te-a motivat sa faci acest lucru?

N.V.: Noi, romanii, suntem saraci pentru ca nu avem educatie.  Suntem tinuti cu capul sub apa. Studentii altor tari invata sa devina parte din evolutia umanitatii, in toate sferele vietii noastre, iar noi, romanii, invatam cum sa fim muncitori necalificati prin tarile altora. Evident ca nu generalizez. Saracia noastra m-a izbit altfel, de cand organizez ateliere cu elevii din jud. Dambovita, prin asociatia mea non-profit pe nume Do Good. Oamenii s-au obisnuit cu saracia pentru ca nu au termen de comparatie, pentru ca nu sunt mobilati la interior cu notiuni ale vietii de calitate, traita demn, simplu si firesc. Cautand solutie pentru saracia unor familii, am descoperit ca radacina era in lipsa educatiei. Eu cu asociatia nu pot da educatie unui adult care nu intelege importanta educatiei, la fel cum, cu greu il pot determina sa isi lase copilul in sistemul educational si sa nu il scoata pentru a-l pune la munca in gospodarie.

Prin urmare, am decis sa continui investitia in mine, cumva in vazul lumii, doar-doar creez o farama de normalitate fata de reintoarcerea la scoala ca adult. Adultii care nu si-au terminat scoala, trebuie sa o faca atat pentru ei cat si pentru copiii lor. Primesc multe mesaje de la oameni care imi cer mie informatii despre intoarcerea la scoala pentru ca lor le este rusine sa sune la scolile unde au invatat !!… Asta este GRAV! Suntem pe primul loc la analfabetism in Europa. GRAV!  Pentru ce fel de societate aducem copiii pe lume? O societate de zilieri si muncitori necalificati? De aici vine motivatia mea. Vreau sa dezvolt ideea de reintoarcere la scoala la mine pe site, si sa o promovez oricui imi da voie sa vorbesc despre asta. Este important, ca romani, sa vorbim despre nivelul nostru educational, fara rusine si fara orgolii.

Totodata, motivatia mea vine si din datoria care o am fata de mine insami. NU pot merge mai departe prin viata stiind ca mi-am neglijat educatia. Putem improviza orice in viata noastra, dar nu educatia. Potentialul meu merita atentia si respectul meu.

R.: Ai facut schimb de penare cu baietelul tau?

N.V.: Da. Cumva m-a fortat sa fac asta, desi de la inceput i-am cumparat si lui penar ca al meu, cu dinozauri. Mereu imi devalideaza penarul si ajung la scoala fara radiera sau creioane colorate… Ma frustrez teribil. Cum vin de la scoala, ma cauta in penar si imi ia din pixuri…

Cand plec la scoala ma intreaba “te duci tu sa inveti sau te duci sa ii inveti pe copii?” El participand la cateva ateliere de ale mele a priceput, cat de cat, ca uneori am calitatea de eleva, iar alteori de trainer (in mintea lui de profesor). Ma amuza.

R.: Ce iti place acum, la 40 de ani, cel mai mult la liceu?

N.V.: Imi place totul. Totul! Ador sa fiu in banca, sa imi iau notite, sa intru in acea stare a mintii pentru invatat. Ador sa imi ascult profesorii vorbind. Sunt ca un burete. Imi place ca sunt organizata si ca pot face scoala fara sa imi fie foame sau frig sau sa fiu stresata ca nu stiu sa raspund daca ma intreaba ceva (nu ca atunci cand eram copil m-ar fi intrebat vreun profesor sau invatator ceva, vreodata).

Ca materii,  cel mai mult imi plac Lb. si literatura Romana, logica, Istoria, psihologia si abia astept filozofia si literatura universala. Iar georgrafia este muma padurii. Da, chiar si la 40 de ani, poate exista o  materie care sa iti ridice parul pe sira spinarii (rade – n.r.)

R.: Cum vezi generatia de azi?

N.V.: Ma uitam cu mare durere in suflet la o reclama in care un tanar vorbea cu accent de cartier spunand ca el este din generatia X. Ma gandeam ca nu are acel pui de om habar, ca generatia X a Romaniei, a facut o virtute din a spune ca are scoala vietii, si ca din aceasta cauza o sa traiasca de la un salariu la altul pana cand va implora in strada marire de pensie. In America erau reclame stupide, dar aveam si reclame la scolii, la profesii, la carti. Virtutea avea accent in educatie. La noi, mai toate reclamele sunt la chipsuri, bere si pantofi… “Tichia de margaritar”… Asa vad generatia de azi, la fel cum au identificat si cei care fac reclamele pe segmente de populatie: Tineri smecheriti, bine intoliti, mancand cartofi si band bere…

R.: De unde iti iei inspiratia?

N.V.: De la oameni. Imi place sa ascult oamenii vorbind. Ma fascineaza povestile de viata ale oamenilor si felul in care ei percep situatiile din vietile lor. Oamenii imi scriu, iar cand nu imi scriu, ii intreb lucruri. Am o onesta curiozitate. Sunt recunoscuta de “vorba lunga”. Apostolescu (sotul ei – n.r.) a spus ca nu mai vine cu mine nicaieri pentru ca, deseori, ma asez pe o banca sau pe gard pentru a asculta povestea de viata a unui om. Il scoate din minti (rade – n.r.).

R.: Ce parere ai despre tine?

N.V.: Nu am o parere despre mine. A avea o parere despre mine inseamna ca m-as ingradi, ca mi-as pune limite. De exemplu sunt oameni care spun “dar cum sa ma apuc eu acum sa dau zapada din fata blocului, sunt ditamai directorul!“ sau “Sunt cucoana, nu pot sa ma duc fara ciorapi pe picior, chiar daca sunt 40 de grade afara”… Aceste pareri despre sine limiteaza omul. Eu manifest stari ale mintii, iar in fiecare zi aceste stari se schimba, ceea ce, in mod evident, imi schimba manifestarea in plan fizic, atunci, cum as putea eu sa am o parere despre un lucru atat de nestatornic?

R.: Cum e relatia cu sotul tau de cand il aveti pe Noah? Cum va impartiti sarcinile?

N.V.: Ne-am schimbat mult, cum era de asteptat. Am devenit mai seriosi. Eu cu Apostolescu suntem uniti, tragem amandoi la aceeasi caruta. Suntem zdraveni la cap. Eu ma ocup de casa si de copil, el se ocupa de tot ce am nevoie pentru a avea grija de casa si copil. El duce copilul la scoala, eu il iau. El se duce in weekend-uri la mall si bowling, eu il duc la inot si alte activitati. Eu gatesc, el aduce ingredientele. Cam asa, in fiecare zi.

R.: Va mai doriti si alti copii?

N.V.: Eu da, el insa a spus ca i se pare o tradare fata de Noah (care nu isi doreste frati). Spune ca nu poate iubi un alt copil cum il iubeste pe Noah…

R.: Ai rabdare sa faci temele cu Noah?

N.V.: Da. Imi place teribil. Mai ales ca el vrea sa copieze comportamentul invatatoarei lui. Imi da note, buline. Este un timp foarte placut.

R.: Iti seamana?

N.V.: Intru totul! Descopar in el elemente de speaker pe dezvoltare personala. Deseori se uita fix la noi, isi ia un aer serios si ne spune “Crede in tine! Tu iti esti cel mai bun prieten” … sau tot soiul de alte indemnuri motivationale. Este dragalas.

R.: Cum iti place sa-l definesti pe sotul tau?

N.V.: Barbat. Mi am dat seama, acum, la 40 de ani, ca a devenit mare lucru ca femeie sa poti spune despre un mascul ca este barbat.

R.: Cum aplanezi o cearta in familie?

N.V.: Inteleg ca cel care s-a enervat primul are nevoie sa consume acea stare. Pana nu o consuma, nu este rational. Nu are discernamant. Daca incep si eu, nu fac decat sa pun "gaz pe foc”. Tac pana ii trece, chiar daca nu are dreptate. Il las sa isi scoata din sistem acea stare. Dupa, pot vorbi pe curat si pot rezolva real problema. La noi insa nu este cazul pentru ca eu sunt un om foarte detasat. Pot face diferenta cu usurinta intre situatiile in care merita sa ma implic emotional si cele in care nu merita sa ma agit. Iar Dragos, de fel, nu este conflictual. El este mai mare decat mine cu doi ani, si crediteaza acei doi ani unei intelepciuni mai avansate decat a mea (rade – n.r.). Oricum, dintre noi doi, eu sunt cea care ar putea crea un conflict.

R.: Cui ii datorezi ceea ce esti azi?

N.V.: Tuturor lucrurilor care s-au intamplat si nu s-au intamplat, tuturor oamenilor buni si rai pe care i-am intalnit sau nu i-am intalnit si tot asa. Sunt omul de azi datorita a tot. Nu exista un lucru, un om sau o situatie anume.

R.: Cand ai facut ultima data o declaratie de dragoste?

N.V..: Zilnic ii fac lui Noah si pisicilor si catelului Google, si cred ca lunar il prind si pe Apostolescu la colt cu o declaratie de dragoste.

R.: Cat de romantica esti?

N.V.: Nu sunt romantica. Slava Domnului, nici Apostolescu nu este. Romantismul imi creeaza o stare de jena, de disconfort si de amuzament. Iubesc enorm biologia si evolutia speciilor. Inteleg foarte bine ce se intampla din punct de vedere chimic, la nivel cerebral, atunci cand oamenii simt nevoia sa fie romantici… Nu cred in poezia romantismului. Cred in schimb in conexiune umana.

 

Distribuie pe:
Galerie foto 
Abonează-te pe

Citește și:

Nadine, declaratie sfasietoare: "Mi-au zis ca ciorile nu ajung la televizor"

Artista Nadine s-a gandit sa renunte la viata dupa ce sora ei s-a sinucis: "Moartea ei a fost un soc pe care il resimt parca s-ar fi intamplat ieri" | DEZVALUIRI

Drama lui Nadine despre care nimeni nu a stiut pana acum: "Am vrut sa ma albesc"

Din noaptea aceasta, zodiile vor primi o veste foarte bună

Vadim Tudor se întoarce! PARTIDUL care aruncă în aer clasa politică

BOMBĂ! Gina Pistol și Smiley s-au despărțit! Este SCANDAL IMENS

Ce se întâmplă în aceste clipe cu Ion Iliescu? Se știe doar că medicii îl țin sub observație

Femeia pe care Gigi Becali a impresionat-o în trecut: ,,M-a sunat să ne vedem la palat, să ne cunoaştem mai bine”

Clipul zilei pe WOWBIZ.RO:
Cookies