S-a plans sefului ca nu ii ajunge salariul ca sa isi cumpere de mancare, ce a urmat e socant!

Talia Jane, un angajat Yelp care lucra la serviciul de relaţii cu clienţii, a publicat o postare numită „Dragă Jeremy” – o scrisoare deschisă adresată CEO-ului Yelp, Jeremy Stoppelman, susţinând că unii dintre angajaţii lui nu se pot întreţine din banii de salariu până la următoarea lună

Distribuie pe:

Autor:

Răspunsul public, devenit viral, pe care îl primeşte o tânără de 25 de ani, în urma unei postări

O angajată a companiei Yelp/Eat24 a postat săptămâna trecută pe blogul personal un text adresat CEO-ului Yelp, Jeremy Stoppelman, prin care se plângea de salariul mic pe care aceasta ajunsese să-l primească – aproximativ 8 dolari/oră, după reţinerea tuturor taxelor, scrie Business Insider.

La doar câteva ore de la postarea iniţială, tânăra a revenit cu un nou comentariu prin care anunţa că fusese concediată, născând astfel o dezbatere aprinsă despre traiul costisitor pe care este nevoită să-l îndure în cartierul Bay Area, şi despre cum salariile angajaţilor aflaţi la început în companiile mari ar trebui să fie cu mult mai consistente.

Scrisoarea primită ca răspuns de fosta angajată Yelp, Talia Jane, de la o altă tânără, a fost însă amănuntul care a transformat această poveste într-una virală.


"Dragă Talia Jane,



După ce am citit articolul în care detaliai chinul absolut cu care te-ai confruntat în perioada în care ai muncit pentru o companie din Bay Area, am simţit o nevoie imperativă de a-ţi răspunde cu privire la îngrijorări şi, în special, la ajutorul financiar de care în mod evident ai nevoie. După mine, pare că te simţi ca după un cutremur Haitian extrem de puternic, aşa că m-am gândit să-ţi ofer câteva sfaturi pe care să le citeşti în timp ce savurezi bourbonul incredibil de scump pe care l-ai fotografiat şi postat pe contul tău de Instagram, dar şi în timp ce mânânci acea punga de orez – probabil singurul produs pe care ţi l-ai mai putut permite pe lângă băutura aceea!

Numele meu este Stefanie. Nu sunt cu mult mai mare decât tine. Peste trei săptămâni voi împlini 30 de ani. Pare însă că a trecut o viaţă de când eram studentă în anul II de facultate şi plângeam în apartament cu gândul că nu voi mai putea vreodată să înţeleg versurile melodiilor Baba O’Riley sau Scenes from an Italian Restaurant. Dar iată-mă acum, aici, o supravieţuitoare a acelor perioade în care aveam doar 20 de ani, depăşite totuşi cu ceva graţie şi multă umilinţă.

Cu toate acestea, în ciuda diferenţei de vârstă dintre noi, de mai puţin de un deceniu, pare că ne aflăm la lumi depărtare una de cealaltă atunci când ne referim la conceptul de etică a muncii. Însă, cumva, lucrul acesta nu mă surprinde. Acei cinci ani sunt extrem de importanţi.

Pe când aveam 22 de ani, am fost concediată de la un job ce presupunea muncă de birou. Prima mea slujbă de după facultate. Am fost alungată în lumea celor care îşi căutau un loc de muncă la trei săptămâni după ce Lehman Brothers s-a prăbuşit şi cu două luni înainte ca întreaga economie să pice în cădere liberă. Dar în seara aceea de Halloween, când am fost dată afară, tânără, confuză şi speriată, am rătăcit prin barul în care servea un prieten vechi de familie, irlandez, în speranţa că voi primi de la el băutură şi nişte sfaturi.

Eram absolventă de litere. Nici nu eram sigură ce voiam să fac cu studiile astea. Să lucrez în marketing? Să încerc iar cu jurnalismul? PR? Nu aveam nicio idee. Tot ce ştiam era că visul meu de a mă muta şi de a locui în New York cu prietenii tocmai fusese demolat..."

Citeste continuarea AICI

 

sursa


Clipul zilei pe WOWBIZ.RO:
P
Setari de confidentialitate