In articol:
Cu toate acestea, pare-se, Gabriel Liiceanu, unul dintre cei mai rafinați intelectuali din România, pare să se fi săturat de subtilități și l-a făcut praf pe poetul Mircea Dinescu după ce acesta a atacat-o pe colega lui de breaslă, Ana Blandiana, pentru cartea de memorii pe care aceasta a publicat-o.
”Când spun „pedagog valah”, am în minte un ins care, în ultimele decenii, a marcat populația românească din Câmpia Dunării (ceea ce ardelenii numesc generic „Sudul”) printr-un model de comportament iradiant, caracterizat prin cultivarea vulgarității, a țopeniei obraznice și infatuate, a cabotinismului lucrativ, a închinării vieții profitului făcut cu prețul unei nerușinări fără margini. Faptul că un asemenea individ a aspirat la rangul de „simbol al revoluției” dă măsura felului în care ceea ce a început în iarna lui ʼ89 ca act de demnitate și sacrificiu a sfârșit, prin contribuția lui, ca prostituare a istoriei. Rar îți e dat să vezi categoriile vieții mai crunt caricaturizate de un singur ins, rar se întâmplă ca „jumătatea funestă” a lumii să scape mai voioasă de sub control. Puțini oameni, în deceniile din urmă, au debilitat atât de mult, prin isprăvile lor, ființa morală a românilor, sădind în ei credința că sunt condamnați să trăiască într-un univers pocit și populat cu oameni scălâmbi”, vituperează Gabriel Liiceanu pe platfoma contributors.ro, la adresa lui Mircea Dinescu.
Citeste si: Confesiunea celebrului fotograf Emanuel Tânjală: ”Mircea Dinescu, marea mea dezamgire și nu numai el”
Mai mult decât atât, retorica filosofului nu s-a limitat la atât, poetul Mircea Dinescu fiind zugrăvit, la modul cel mai plastic, în culori nu tocmai onorante, de Gabriel Liiceanu. ” Odată ajuns „simbol”, surpă tot ce putea deveni reper în noua societate, tot ce se contura public ca valoare, caracter și ținută umană. E drept, disidentul de dinainte nu studiase Calvarul și Golgota, pregătirea obligatorie de care vorbește N. Steinhard pentru cei care vor să învețe „meseria de om în lume”, ci doar Academia de Studii Politice „Ștefan Gheorghiu” de pe lângă Comitetul Central, ai cărei absolvenți, sub Ceaușescu, au umplut rândurile DIE, iar după ʼ90, au dat miniștrii, prim-miniștrii și afaceriștii de top ai României.
Mircea Dinescu pare pus la colt de intelectualii de la noi
Cert e că, în locul personajului nimbat de aura disidentului, la rampă a apărut scandalagiul, vedeta, mitocanul, poftangiul, un claun isteric locuit de patima căpătuielii.(...) Intrat cu panaș pe scena lumii prin poarta revoluției, a început să împroaște continuu și tenace – găsindu-și discipoli în rândul inteligenților ușor de prostit – figurile celor două doamne (Doina Cornea și Ana Blandiana) care, în februarie 1990, au părăsit Consiliul FSN când a devenit limpede încotro voia acesta să împingă carul istoriei. Ni s-a fixat apoi definitiv în memorie prin felul în care s-a detașat de manifestanții din Piața Universității, sfătuindu-l pe Iliescu să pună tunurile cu apă pe ei și să-i lase „să fiarbă în suc propriu”. Nu avea pudori. La lansările de carte apărea golănește în compania tarafului de lăutari pe disonanțele căruia chefuise până-n zori.(...) Are un singur merit: după ʼ90, nu s-a dat niciodată mai mult decât era. Nu a fost „un impostor în strai virtuos”.
Și-a asumat pe față postura de derbedeu haios, s-a îmbrăcat ca atare, a vorbit ca atare, s-a purtat ca atare, învârtindu-și brelocul cheii de la mașină pe policar, împroșcând calomnii și sărind cu gura la oricine, disprețuind pe față reguli și legi, conducând mașina cu mâna dreaptă pe sticla de palincă”, a mai notat filosoful Gabriel Liiceanu despre Mircea Dinescu.
Mircea Dinescu, sustine Gabriel Liiceanu, are alte ”preocupari”
De la ce a pornit tot scandalul cu Mircea Dinescu
Ana Blandiana scrie în cartea "Soră lume", publicată recent de editura Humanitas, că Mircea Dinescu i-ar fi numit "Hitlerjungend" ("Tineretul lui Hitler") pe tinerii morţi la Intercontinental în zilele Revoluţiei. Poetul a reacționat dur. ”Ce blestem ispășește oare această doamnă bîntuită de demonul antropofagiei?! Al tatălui care, proaspăt întors din pușcăriile comuniste, a ars ca o torță în curtea bisericii, pe cînd își spăla hainele preoțești cu neofalină?!
Ana Blandiana a dezvaluit lucruri nu tocmai onorate din trecutul lui Mircea Dinescu
Sau blestemul poeziei despre tătucul Stalin, publicată la puțină vreme după acea tragedie în tentativa, reușită de altfel, de a-și spăla originea „nesănătoasă”, înrădăcinată în trecutul legionar al nefericitului său părinte?!”, a scris Mircea Dinescu, reușind astfel să provoace un scandal fără precedent în lumea rafinată a intelectualilor români, cuvintele scrise de Gabriel Liiceanu dovedind cu prisosință situația.
