WowNews logo WOWnews
Stories
novalue
Momente cumplite pentru Monica Ridzi! A castigat premiul doi la concursul de “Poezie” din puscarie, dar inima ii e franta

Stiri

Momente cumplite pentru Monica Ridzi! A castigat premiul doi la concursul de “Poezie” din puscarie, dar inima ii e franta

Zilele trecute, Monica Iacob Ridzi a castigat locul II la concursul de “Poezie” din Penitenciarul Jilava! Inchisa de patru luni, femeia nu isi ascunde disperarea ca boala de care sufera, trombofilie, o macina zi de zi, iar regretul cel mai mare este acela ca nu poate avea grija de cei doi copii ai sai, care, din pacate, ii mostenesc afectiunea.

Ridzi isi doreste ca oamenii legii sa se induplece de ea si sa ii dea o pedeapsa la domiciliu si asa sa poata sa isi vindece pe micuti. “Ma rog la Dumnezeu in fiecare clipa sa primesc libertatea de a ma ingriji acasa de sanatatea mea si a copiilor mei, libertatea de a sta inchisa acasa, intr-o camera, cu doi copii mici in brate, sa-i strang la piept si sa le spun in fiecare clipa cat de mult ii iubesc si cat de mult regret ca au suferit din cauza mea.

Nu imi doresc o altfel de libertate. Acest lucru ma va urmari pana mor. Si cand voi muri, voi muri cu aceasta durere in suflet, ca doi copii mici si nevinovati au suferit pe nedrept si nu am putut fi langa ei cand au avut mai multa nevoie de mama lor. Ma rog la Dumnezeu ca macar ei sa ma ierte…”,
a scris politicianul pe blogul personal.

Monica sustine ca randurile cu care a luat premiul la competitia de poezie au fost inspirate din starea care o incearca in penitenciar.

“Poezia pentru care am obtinut locul al doilea la concurs, intitulata “Poezie despre viata”, este emotie si gand. Gandurile care ma framanta de cand sunt in penitenciar. Am scris-o la inceputul lui martie, in primele zile la Spitalul Jilava. Acum ar putea fi putin altfel, dar atunci, in urma cu mai bine de trei luni, asa a fost.

Citeste si: Carmen de la Sălciua și Culiță Sterp s-au împăcat, după 6 ani de la divorț: „Timpul a vindecat orice urmă de scandal."- kfetele.ro

De atunci am scris sute de pagini: poezie, proza, cererea de gratiere, gandurile mele…

Din cand in cand fac pauza si ma asez pe pat, sperand ca durerile cumplite pe care le resimt sa se atenueze. Cand simt ca pot sa ma ridic, continui sa scriu. Asa reusesc sa “evadez” si sa ma simt aproape de copiii mei, de sotul meu, de familia mea. Scriind.

Asa au trecut 120 de zile in care nu am incetat sa sper ca in Romania anului 2015, voi gasi, la cel mai inalt nivel, omenia care ne-a lipsit in ultimii 10 ani. Nu am incetat sa sper ca in Romania anului 2015 exista iertare. Sunt obligata sa traiesc cu aceasta speranta. Cu speranta unui gest de clementa, care-mi va permite sa-mi strang copiii in brate, tot timpul”, a conchis Ridzi pe acelasi blog!