novalue
Olga a fost abandonată la naştere. A stat în secţia de pediatrie până la şapte săptămâni, apoi a fost transferată în „Leagănul” din Sighetu Marmației. Olga are amintiri din „leagăn”: scene care aveau loc noaptea, sticluţa cu lapte, pe care o primea şi o ţinea toată noaptea strâns în braţe, dar mai ales plânsul unui bebeluş mai mic decât ea. Paradoxal, plânsul într-un leagăn este o excepţie. Bebeluşii abandonaţi învaţă repede că nu vine nimeni atunci când au nevoie, îşi pierd încrederea şi viaţa lor se cufundă în tăcere.
Efectele pe termen lung sunt devastatoare.
Citeste si: Reacția Doinei Teodoru după ce Cătălin Scărlătescu a părăsit-o și s-ar fi afișat cu o blondă. Actrița, în suferință, după ce ar fi trebuit să facă nuntă cu bucătarul: “El știe mai bine să răspundă.”- kfetele.ro

Olga îşi aminteşte și cum trecea de-a buşilea, peste mai multe pătuţuri, până la bebeluşul care plângea noaptea şi se culca lângă el.
Are o singura fotografie din leagăn. Ruptă. Pe care a dus-o recent la un studio foto să o refacă. Olga-adultul poate fi recunoscută cu ușurință în acea fotografie.
La 3-4 ani a fost mutată la „Preşcolari” în Baia Mare. Aici amintirile se schimbă: mai mulți copii, strigătele adulţilor din jur, fricile de sub pat sau de după dulap, zilele de foame şi nopţile de nesomn. Olga are o fotografie și din această etapă a vieții ei. Stă într-o poziţie nefirească, expresia feţei pare a unui copil surprins în fugă.

La 6 ani, Olga și-a mai împachetat o dată viața, într-un bagaj mic, care conţinea cele două fotografii, multă neîncredere, la fel de multă nevoie de protecţie şi iubire, nişte răni vizibile la cap (fusese lovită, mai ales pentru că nu se comporta frumos la baie) şi nişte răni invizibile la inimă. De data aceasta, bagajul nu l-a dus singură, l-a dus pentru ea o doamnă asistent maternal.
O vreme i-a spus „doamna”.
Mai târziu, timp în care a dormit multe nopţi în braţele ei, a cotrobăit de multe ori prin dulapurile din casă, a murdărit tot ce se putea, a spart una-alta, s-a revoltat şi a făcut nazuri la mâncare, i-a spus, firesc, „mama”. Şi aşa a rămas de 15 ani, scrie
hhc.ro.

"Am fost nascuta in Baia Mare, iar la 6 luni am ajuns in Sighet, la un Centru de copii. Prima amintire... bataile pe degete daca nu stiam sa ne spunem rugaciunile, peste unghii. Ni se faceau mov unghiile, iar aceste doamne nu mimau niciun pic de regret. Dumineata primeam de mancare o cana cu lapte mai mult verde deasupra si o felie de paine cu gem. In rest supa transparenta, cu o bucatica de carnita. In momentul cand copiii erau mai agitati, cum e orice copil, ne scoteau afara in frig in pielea goala, cam doua ore si mai primeam si o bataie dupa aia daca nu le ascultam.
Fiind un copil deja lipsit de afectiune, eram sub carapacea mea si simteam ca nu pot sa accept niciun gest de afectiune. Mama mea adoptiva nu s-a dat batuta si cand i-am simtit bratele ei care m-au cuprins, am simtit cel mai sigur loc de pe lumea asta. Eu stiam ca mainile unui adult stiu numai sa loveasca, cu ura, iar apoi am aflat ca nu e asa.

Citeste si: 14 octombrie 2025, zi liberă pentru elevii și profesorii din acest județ- kanald.ro
Citeste si: Cine este și cu ce se ocupă Manu, tânărul care l-a ucis pe Auraș în lupta de stradă de la Craiova? La doar 20 de ani, el este recunoscut deja în lumea interlopă pentru violența sa- radioimpuls.ro

Bratele astea m-au protejat de 15 ani jumatate, timp in care am fost nedespartite, vreme in care ea m-a sustinut, iar mai apoi m-am revansat si eu. Ea a suferit o operatie la coloana si a treia zi am simtit ca o pierd. Am stat toata noaptea langa ea. Toata noaptea m-am rugat. A fost prima data cand am crezut in Dumnezeu pentru ca mi-am pierdut increderea. Eu am fost invatata sa ma rog cu ura, prin bataie am fost invatata si atunci eu nu vedeam rugaciunea ca ceva pozitiv. Cu bratele mele o sa fac la fel cum a facut ea pentru mine. O sa inconjor acel copil ca pe o comoara", a povestit Olga cu lacrimi in ochi.