
kanald.ro
Cete de colindători
Diverse
Există numeroase tradiții și obiceiuri legate de ziua de Ajun, însă cele mai răspândite sunt colindele. Ce semnificație au?
Fără doar și poate, Crăciunul reprezintă una dintre cele mai frumoase sărbători din calendarul creștin. În această perioadă, românii respectă o mulțime de tradiții. Chiar dacă multe dintre ele au fost înlocuite de altele mai moderne, România este cunoscută pentru obiceiurile care se păstrează din generație în generație și care aduc un farmec aparte sărbătorilor.
Ajunul Crăciunului reprezintă o zi importantă, gospodinele pregătesc cele mai bune preparate pentru masa de sărbători, se împodobește bradul cu cele mai frumoase ornamente, iar copiii pornesc la colindat pentru a vesti Nașterea Domnului.
Ajunul Crăciunului este o sărbătoare încărcată de tradiții, superstiții și obiceiuri. Farmecul lor continuă și astăzi, întrucât foarte multe dintre ele se păstrează atât în zona rurală, cât și în zona urbană.
În noaptea de Ajun, copiii pornesc să colinde, în acest fel le amintesc creștinilor de Nașterea Domnului Iisus Hristos. Tradiţia colindelor este nelipsită în perioada Crăciunului, fiind una foarte veche.
Cetele de colindători merg din casă în casă, transmiţând prin cântece sau strigate, măşti sau dansuri, în funcție de zonă, urări de bine pe la casele oamenilor. Cel mai cunoscut colind este „Bună dimineaţa la Moş Ajun!”, care este cântat în mai toată România, atât la sate, cât și la orașe.
Primul colind care se cântă în Ajunul Crăciunului este cel prin care colindătorii aduc vestea naşterii lui Hristos: „Sculaţi, sculaţi, boieri mari/ Florile dalbe/ Sculaţi, voi, români plugari/ Că vă vin colindători/ Noaptea pe la cântători/ Şi v-aduc un Dumnezeu/ Să vă mântuie de rău/ Un Dumnezeu nou născut”.
Alte colinde se referă la momentul ivirii stelei care i-a călăuzit pe cei trei magi, așa cum este „Steaua sus răsare”. La fel de cunoscute sunt şi colindele „Trei păstori se întâlniră”, „O, ce veste minunată” sau „În oraşul Viflaim”.
Un alt obicei de Crăciun, foarte cunoscut, este umblatul cu capra. Acesta ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Capra este însoţită de o ceată zgomotoasă, cu lăutari, care acompaniază dansul caprei, iar aceasta sare, se roteşte şi se apleacă, în acelaşi timp clămpănind ritmic din fălcile de lemn, menţionează volumul „Cartea de Crăciun” de Sorin Lavric (Editura Humanitas, 1997).Cete de colindători
Citește și: Cum arată bradul de Crăciun de la Praga în 2023. E piesa de rezistență a târgului de Crăciun
În satele din Maramureş, colindătorii ies la urat încă din timpul Ajunui și primesc nuci, mere, colaci sau bani. Tinerii umblă din casă în casă cu „Steaua” sau cu „Capra”, obiceiuri care în alte zone se practică în ajunul Anului nou sau chiar în prima zi a anului, adică de Sfântul Vasile.
Tot în zona Maramureșului există și un alt obicei, numit „Viflaimul”, care reprezintă în esență o piesă de teatru popular. Mai precis, se reface, în mod ritualic, momentul apariţiei magilor şi al păstorilor care aduc vestea naşterii lui Iisus. Trupa de colindători este formată de obicei din 20 sau 30 de tineri care întruchipează diferite personaje personaje biblice precum: Maria, Iosif, Irod, vestitorul, hangiul, îngerul, păstorii, cei trei crai de la Răsărit, ostaşii, moartea, dracul, moşul, străjerul şi alte personaje, în funcţie de cât de mare este ceata.
De menționat este faptul că pentru toți românii Ajunul Crăciunului este o zi specială, care are semnificații puternice. Toate obiceiurile diferă de la o zonă a țării la alta, însă fiecare are un farmec aparte. Colindele sunt cele mai răspândite tradiții, mai ales că ele amintesc și de adevăratul motiv pentru care sărbătorim Crăciunul, mai precis, Nașterea Domnului Iisus Hristos.
Surse: jurnalul.ro, alba24.ro