Iată ce este, de fapt, Dragobetele, ziua în care românii celebrează iubirea la nivel național. Vezi mai jos legenda zilei de 24 februarie!
În fiecare an, pe data de 24 februarie, românii sărbătoresc Dragobetele, ziua în care iubirea joacă un rol extrem de important. Cu ocazia acestei sărbători, majoritatea celor care sunt în cuplu celebrează dragoste prin diferite gesturi și cadouri pentru partener.
Totuși, foarte puțini dintre aceștia știu este, de fapt, sărbătoarea Dragobetelui. Vezi mai jos legenda zilei de 24 februarie!
Data de 24 februarie are o însemnătate aparte, deoarece este sărbătorit Dragobetele. În această zi, românii celebrează iubirea și marchează momentul prin diferite gesturi romantice față de partener. Cu toate acestea, puțini dintre cei care cinstesc această sărbătoare știu ce este, de fapt, Dragobetele. Vezi mai jos legenda zile de 24 februarie și cu ce sărbătoare din calendarul ortodox este asociată.
Potrivit legendei, Dragobetele era un tânăr focos și chipeș care mergea prin sate și învăța fetele și băieții tainele dragostei. Se spune că acest tânăr era băiatul babei Dochia, cea cu nouă cojoace. De asemenea, din vechile legende reiese că cea de-a 24 zi a lui Făurar era începutul anului agricol, moment în care Dragobetele oficia nunta tuturor animalelor, iar fetele și băieții îndrăgostiți se întâlneau pentru ca povestea lor de dragoste să țină tot anul, precum a necuvântătoarelor.
În ceea ce privește alte culturi, Dragobetele se regăsește sub nume diferit, însă cu o însemnătate asemănătoare cu cea de la români. Astfel, la greci, tânărul purta numele de Eros, iar la romani, de Cupidon.
Despre numele sărbătorii noastre nu se știu foarte multe detalii, însă etimologii și etnologii au încercat să ajungă la semnificația acestuia, legând denumirea de o sărbătoare din calendarul creștin ortodox, adică „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, care este marcată tot pe 24 februarie.
Totuși, s-a aflat că denumirea în slavă a sărbătorii este de Glavo-Obretenia, iar în timpul Evului Mediu, românii au adaptat-o și i-au spus în diferite feluri, precum „Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete” sau „Bragovete”.
Numele de Dragobete a fost atestat mai târziu, mai exact la finalul secolului al XVIII-lea și era cunoscut mai ales în zonele din Oltenia și Muntenia.
În prezent, datorită asocierii sale cu începutul primăverii și cu sărbătoarea religioasă din calendarul ortodox, Dragobetele mai este cunoscut și sub denumirile de „Cap de primăvară”, „Grangurul” sau „Sfânt Ioan de primăvară”.
De-a lungul anilor, au apărut mai multe tradiții pentru această sărbătoare, însă există anumite obiceiuri străvechi de Dragobete care au o însemnătate aparte. Ei bine, în dimineața zilei de 24 februarie, fetele își spălau fața cu zăpada care încă nu se topise, se îmbrăcau cu hainele cele mai frumoase și mergeau la biserică, acolo unde se întâlneau cu băieții. De acolo, aceștia plecau împreună la pădure pentru a culege primele flori de primăvară.
La întoarcere exista obiceiul cunoscut și sub denumirea de zburătorit, astfel că fiecare flăcău îți alegea o fată dragă și o alerga, iar dacă tânăra se lăsa prinsă, cei doi se pupau în fața tuturor. Potrivit tradiției, de aici a pornit și zicala cunoscută în toată țara: „Dragobetele sărută fetele”.
Tot un obicei străvechi spune că de Dragobete nu e bine să plângi, căci ai putea fi supărat tot anul. De asemenea, în această zi, tradiția spune că băieții nu trebuie să supere sub nicio formă fetele, mai ales dacă își doresc să aibă noroc în dragoste.
Încă din anii de demult, în ziua de 24 februarie, erau interzise treburile casnice, precum spălatul și cusutul. Totuși, gospodinele trebuiau să curețe curtea pentru a avea spor și belșug pe toată perioada anului. O altă tradiție străveche spune că, pentru noroc în casă, primele flori culese trebuie așezate la icoană.
WOWnews
