Dan Puric este o personalitate controversată în peisajul media și politic românesc.
Dan Puric este un actor, regizor și eseist român, cunoscut pentru spectacolele sale de pantomimă, dar și pentru opiniile sale sociale și politice.
Cine este Dan Puric
Dan Puric s-a născut pe 12 februarie 1959 la Buzău și este un actor, eseist, autor și regizor de teatru român. Acesta a jucat în numeroase piese de teatru, filme, iar spectacolele sale de pantomimă au fost transmise de televiziunile: BBC Belfast Royal College, 3SAT Frankfurt și RTL Luxemburg.
Dan Puric a absolvit Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București, mai apoi Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București, clasa Prof. Univ. Dr. Dem Rădulescu.
Actorul a lucrat la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani și la Teatrul Național „I.L.
Caragiale” din București.
În anul 2010, în baza unei note de constatare întocmită de către Direcția de Specialitate din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității s-a stabilit că Dan Puric a fost un colaborator al Securității.
El a fost recrutat de către aceștia în martie 1976, pe vremea când avea doar 17 ani și era elev al Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București, „în scopul supravegherii informative a elevilor”.
Numele său de cod era „Cristian”.
Dan Puric are un băiat din prima căsătorie și doi copii din a doua căsătorie, o fată și un băiat.
Crucea Casei Regale a României înmânată de Majestatea Sa, Regele Mihai al României, 2009
Marele Premiu la cea de-a VIII-a ediție a Festivalului Internațional de Monodramă din Bitola, Macedonia, 2006
Premiul de excelență pentru „Maestru al teatrului românesc, ambasador al spiritului poporului român, folosind tăcerea ca limbaj universal”, acordat de firma olandeză Den Braven, 2006
Premiul Aristizza Romanescu al Academiei Române pentru realizările din cinema și teatru (2003)[9]
Premiul UNITER pentru teatru non-verbal, 2003
Marele Premiu UNESCO pentru dezvoltare culturală- pentru promovarea artei scenice românești în străinătate (modalități de exprimare scenică), 2002