Cum scapă românii de la țară de boli? Descântele, practică milenară

În timpul uneia dintre cele mai mari crize din lume, perioadă provocată de pandemia de Coronavirus, oamenii caută, în frunte cu medicii, cele mai bune soluții pentru a distruge virusul COVID-19. Descântecele au fost mereu o soluție.

Distribuie pe:

Autor: D.A.

Cum scapă românii de la țară de boli? Descântele, practică milenară
Cum scapă românii de la țară de boli? Descântele, practică milenară


In articol:

Descântecele reprezintă o practică milenară pe meleagurile noastre, iar România își păstrează, și în acest moment tulbure, produs de Coronavirus, farmecul ei personal, iar din acest tablou nu pot să lipsească oamenii din mediul rural care au un har recunosct pe plan local: reușesc să ferească oamenii de boli. Ei sunt descântătorii.

În lumea rurală românească încă mai există locuri în care descântătorul este, în unele cazuri, un personaj care a câștigat teren în fața medicului. De partea cealaltă, doctorii vin și afirmă că descântecul poate avea, în cel mai bun caz, un rol psihologic minor, dar în niciun caz nu poate fi determinant în vindecarea unui bolnav. Problema este că ambele tabere au un număr mare de susținători, iar descântătorii încă își au adepții lor, notează adevărul.ro.

Citeste si: Ce să faci când ajungi acasă, pentru a evita infectarea cu coronavirusul COVID-19

Citeste si: Designerii români au făcut SPECTACOL la Paris! Reportaj EXCLUSIV despre creatorii de modă prezenți la Paris Fashion Week

Descântecele care alungă moartea

Descântecele, fie ele de dragoste sau de însănătoşire grabnică, scot din român calitatea cea mai de pret: inventivitatea. Paginile de istorie se scutură de praf și aduc la lumină zeci de incantaţii şi poezioare presupuse a fi de leacul unei schimbări în bine.

Etnologul român Gh. F. Ciauşanu (1889-1963), în lucrarea „Superstiţiile poporului român” (publicată cu girul Academiei Române în 1913 şi reeditată în 2014 de editura „Saeculum”), face referire pe larg la filosofia ţăranului român în legătură cu boala şi moartea.

„Bolile, ca şi moartea, sunt concepute de poporul român ca duhuri răutăcioase şi pizmăreţe pe viaţa omului. Acest lucru se poate vedea foarte bine din povestea populară a Morţii şi Frigurilor”, notează Ciauşanu, care redă şi povestea menţionată.

„Cică Moartea nu se încumeta să dea piept, să răpuie un om voinic. Şi când se tot căina ea că e slabă, iată că se întâlneşte cu Frigurile. Îşi dau bineţe, ca prietene ce erau, iar Frigurile o întreabă pe Moarte de ce este aşa de amărâtă. Moartea spune tărăşenia, iar Frigurile îi răspunseră: Să vii să-l iei după o săptămână, ţi-l punem noi bine! Şi Frigurile s-au ţinut de vorbă, iar calea morţii a fost netezită şi uşurată”.

„Moartea, Frigurile şi voinicul” - poveste populară

Citeste si: Cristian Tudor Popescu lansează controversa zilei: Sunt mulți cretini și imbecili. Nu le pasă de ceilalți

Citeste si: Raluca Pastramă i-a spus lui Pepe cine e bărbatul cu care l-a înşelat! Seism în showbiz - evz.ro

Citeste si: Virus rar, descoperit în Bolivia. Provoacă febră hemoragică și se transmite de la om la om - bzi.ro

Strămoșii noştri au găsit mereu metode de a ţine departe boala şi moartea, de a elogia puterea românului de a alunga orice dușman al sănătății.

Aşa au luat naștere incantaţiile sau descântecele, obiceiuri care au fost la mare căutare timp de secole, vreme în care descântătorii „cu har” au ţinut loc, într-un scenariu de tip „placebo”, şi de doctor, şi de judecător, şi de executor judecătoresc, ba chiar şi de Cupidon.

 

Natura ne poate salva de Coronavirus? Ce credeau strămoșii

În urmă cu un secol doar, strămoşii noştri credeau că bolile se pot „arunca” (transfera) de la om către un arbore. Copac simplu sau pom roditor. Mitul menționat reiese și din relatarea lui Gh. F. Ciauşanu cu privire un un ritual de descântec din Vâlcea, în ceea ce-l priveşte pe un bolnav de epilepsie, notează adevărul.ro.

„Descântătoarea ia cu ea fâşii din hainele bolnavului, unghii şi păr din părul lui. Mai ia şi ceară şi un sfredel şi se duce cu ele în pădure, unde are să descânte. Când ajunge, face o gaură cu sfredelul într-un  arbore, iar în gaură pune fâşiile de haine, părul şi unghiile, pe urmă o astupă cu ceară şi cu un dop de lemn. Descântecul care însoţeşte aceste lucrări magice se ţine sub cel mai strict secret”.

Descântecele inspirate din vechiul Egipt. Blestemul-paznic

O altă variantă a acestui descântec converge către blestem de boală către cei ce îndrăznesc să calce hotarul unei proprietăţi. Este un fel de blestem-paznic, de tipul celor puse (se spune) să vegheze peste mormintele faraonilor.

Fâşiile de haine, unghiile şi părul de la bolnavul epileptic se pun în movilele de hotar. Cine o călca pe ele, ar căpăta „boala copiilor”, cum este numită epilepsia în popor, menţionează Ciauşanu. Acest din urmă tip de blestem este confirmat şi în părţile Moldovei.

„Îmi amintesc că în copilărie ne era strict interzis să călcăm movilele de hotar. Nu înţelegeam noi prea bine despre ce-i vorba, însă ne era spaimă, căci bătrânii ziceau că grea boală îl loveşte pe acela care sfărâmă muşuroaiele de pe haturi”, îşi aminteşte profesorul gălăţean Ionel Popoiu. Zi „33“ şi scapi de ei! Unul dintre autorii care surprinde cel mai bine legătura dintre numerologie şi riualul descântecului este etnologul Nicolae Păsculescu, în lucrarea „Literatura populară românească”, publicată la Bucureşti în anul 1910.

Din această lucrare reiese și faptul că vraciul popular are obiceiul de a folosi în versificaţie numerele divizibile cu 11, în special 33, dar mai ales 99.

Iată cum sună o parte din descântecul „de bubă” cules de Nicolae Păsculescu în zona Munteniei: 

„Bubă neagră, băşicată,/ Bubă galbenă/.../ Bubă de 99 de feluri, / Bubă mistreaţă pe os/ Fugi de la om sănătos/ ... / Fugi de la om de pe picioare/ Că (numele) te descântă/ Cu pâine şi sare”. Iată şi un alt descântec, de „bubî re”, cules ce cercetătorii Institutului Naţional de Etnografie şi Folclor, în anul 1969, din Valea Iadului (judeţul Bihor), de la Dochia Costea. „Cruci-n cer/ Cruci pă pământ/ Tu, bubî re/ Du-ti di pă brânca lu’ (numele)/ Că di nu ti-i duci/ Cu focu ti-oi ardi/ Cu cuţâtu ti-oi tiie/ Cu apa ti-oi îneca/ Şi te-oi da la nouî căţeli/ Şi ti mânci/ Şi ti-oi da la câni/ Şi cânii ti-or mânca/ Şi (numele) o rămâni curat/ Fii numili Domnului lăudat”.

„Boala este percepută ca fiind străinul pe care vrei să-l alungi din casa ta, din curtea ta. O rogi cu buna – când descânţi, îi făgăduieşti cine ştie ce - dar tot cu lucruri pe care nu le are ea, o ameninţi cu frigarea, cu cuţitul, cu funia de om spânzurat, cu mătura, cu fusul: că o vei frige, o vei străpunge, o vei spânzura, o vei arunca la gunoi, o vei pune la munca torsului. Dacă toate acestea nu ajută, o baţi, o legi, o chinuieşti, o spurci, până când trebuie să plece”, descrie sintetic ritualul Gh.F. Ciauşanu.

Iată şi un descântec din sudul Munteniei (zona Giurgiu), cules în urmă cu câţiva ani: „Tu, boală/ Pleacă, nu mai sta/ Boii popii, plecaţi, plecaţi/ Peste mări, peste ţări, peste oceane/ Şi lăsaţi pe om curat/ Cum l-a lăsat Maica Precista./ Unde cocoşu’ nu cântă/ Unde lupu’ nu urlă/ Unde câinele nu latră/ Să vă faceţi casă/ Să vă faceţi masă/ Şi-acolo să vă strângeţi/ Toate relele, toţi boii popii/ Să-l lăsaţi pe om curat, luminat/ Cum l-a lăsat Maica Domnului...”. Descântec din sudul Munteniei.

Cum scapă românii de la țară de boli? Descântele, practică milenară
Cum scapă românii de la țară de boli? Descântele, practică milenară

Ce spun bătrânii despre descântece

O relatare păstrată din generaţii în generaţie într-un sat de răzeşi din sudul Moldovei spune aşa: „Bunica obişnuia să facă farmece de toate felurile, dar mai ales de dragoste. Numai că nu erau chiar farmece cum făceau ţigăncile, cât un fel de sfaturi de căsnicie. Dacă venea la ea o muiere nefericită în familie şi-i cerea ceva ca să o iubească Ion al ei, bunica rezolva cu nişte poveţe cam aşa: dimineaţa, înainte să plece la lucru, să-i dai să mănânce bucate gătite cu apă neîncepută, măsurată cu cana asta pe care ţi-am decântat-o eu. Dar bucatele să fie nici calde, nici reci, că altfel nu se prind farmecele. Iar seara, când vine de la muncă, să-i dai să se spele şi să-i dai prosop curat, neatins – uite! – ăsta descântat de mine. Şi să-i pui sub aşternutul curat din pat un fir de busuioc. Şi-o să te iubească Ion”.

Descântecul, în ciuda rădăcinilor lui milenare, a fost și rămâne în contradicție cu lumea oamenilor de ştiinţă. „E bun pentru babe. Dar nici pentru ele. Dacă eşti bolnav, du-te la medic! Ia medicamente. Îngrijeşte-te! N-o să te vindeci de hepatită sau de tuberculoză nici în veacul vecilor cu trei vorbe bolborosite de o bătrână sau de o ţigancă. Sunt de acord, poate exista o psihologie pozitivă, asociată tratamentului medical, însă în cea mai mare parte povestea asta cu descântecele e caz de psihiatrie”, este de părere medicul internist Florin Roşu.

Cum scapă românii de la țară de boli? Descântele, practică milenară
Cum scapă românii de la țară de boli? Descântele, practică milenară

Fără a încuraja practicile strămoșești, dar nici cu dorința de a distruge aceste obiceiuri milenare care sunt implementate în istoria românilor, trebuie precizat că drumul de la descântător la șarlatan e foarte scurt, iar practicile moderne din această arie o demonstrează din plin.

 

Galerie foto  Urmatorul articol
Abonează-te pe

Citește și:

În Decembrie trebuie să faci aceste lucruri ca să-ți meargă bine în 2021

Îți poate lua mașina cu totul! Klaus Iohannis a semnat astăzi decretul. De acum, e lege

Scandal monstru! Lidia Buble, acuzată de un site de știri că fratele ei este de fapt noul ei iubit! Vedeta a luat foc: „M-am crucit toată! Băi, ăștia din presă, vă drogați?”

Bilanț oficial! Coronavirus România 22 martie 2020: s-au înregistrat primele decese, iar numărul total al îmbolnăvirilor a crescut îngrijorător

Cristian Tudor Popescu lansează controversa zilei: Sunt mulți cretini și imbecili. Nu le pasă de ceilalți

Clipul zilei pe WOWBIZ.RO:
Cookies