Mica Unire, 1859. Curiozități despre acest eveniment.
Mica Unire s-a petrecut la data de 24 ianuarie 1859. Iată câteva curiozități despre acest eveniment important pentru români!
Curiozități despre Mica Unire
Mica Unire a avut loc în 1859, reprezentând un moment semnificativ în istoria României prin unirea Moldovei și Țării Românești.
Unirea a devenit posibilă după alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate, în Moldova la 5 ianuarie și în Țara Românească la 24 ianuarie 1859.
Desfășurate în Moldova, adunările ad-hoc au jucat un rol esențial în sprijinirea Unirii, dar falsificarea acestora a dus la renunțarea lui Cuza la funcție.
În anul 1848, domnitorii Mihail Sturdza și Gheorghe Bibescu au creat o punte culturală și economică între principate, începând demersurile pentru Unire.
Sfârșitul Războiului Crimeii a creat un context european propice Unirii, obținând sprijinul britanicilor și francezilor prin semnarea Tratatului de la Paris.
Înalta Poartă și Austria au considerat alegerea aceluiași domnitor în ambele principate ca o încălcare a Convenției de la Paris, deși actul oficial nu stipula acest aspect.
Sub domnia lui Cuza, s-au pus bazele României moderne, cu crearea primului guvern condus de Mihail Kogălniceanu, elaborarea Codului Civil și Codului Penal, și adoptarea legii privind învățământul primar obligatoriu.
Au fost înființate primele universități la Iași (1860) și București (1864), iar în 1864 s-a format Școala Națională de Arte Frumoase de la București.
Sub Cuza, s-a construit prima linie de cale ferată București-Filaret-Giurgiu în 1869, iar accesul către Dunăre a fost extins în 1870.
Cuza a creat baza pentru redactarea primei Constituții a României, finalizată la 1 iulie 1866, după abdicarea sa la 11 februarie 1866.
Alexandru Ioan Cuza s-a născut la data de 20 martie 1820, Bârlad și a decedat la data de 15 mai 1873, Heidelberg, Germania.
Cuza a fost un om politic și domn al Principatelor Unite, a avut o prezență notabilă în peisajul politic, deși nu se număra printre personalitățile de prim rang și avea adversari cu o experiență administrativă bogată.
Cu toate acestea, figura colonelului Cuza a câștigat importanță în 1859, întrucât grupările politice din Principate au preferat să sprijine un candidat semi-necunoscut în detrimentul unui adversar redutabil.
În perioada regimului autoritar, au fost luate măsuri necesare pentru modernizare. Cu toate acestea, lovitura de stat a suspendat orice manifestare a spiritului liberal, iar procesul de modernizare a societății românești a fost pus sub semnul întrebării. Societatea a intrat treptat într-o criză, conducând la o paralizare a sistemului instituțional. Elita politică a recurs la o soluție radicală pentru a debloca sistemul.