kanald.ro
Actualitate
Durere de neimaginat! Nidia, fiica lui Horia Moculescu, a urcat pe scenă la 3 zile după ce l-a condus pe ultimul drum. Cântecul pe care tatăl ei nu l-a mai apucat să-l audă
Teatrul Național București a fost, aseară, martorul uneia dintre cele mai emoționante seri pe care publicul român le-a trăit în ultimii ani. Spectacolul „Anii mei – toamna moculesciană”, programat inițial pentru 19 noiembrie ca o celebrare a creației maestrului Horia Moculescu, s-a transformat într-un omagiu profund, după dispariția neașteptată a compozitorului.
Sala „Ion Caramitru” a devenit un spațiu în care durerea, recunoștința și lumina s-au împletit firesc, iar fiecare notă a vibrat ca o rugăciune. Muzica lui Horia Moculescu, cea care a crescut generații și a unit oameni prin emoție pură, a răsunat altfel: mai fragil, mai puternic, mai aproape ca niciodată de inimile celor prezenți.
Concertul care a transformat doliul în artă
Aurelian Temișan, Cardinal Show Orchestra și dirijorul Andrei Tudor au dus pe scenă un spectacol gândit inițial altfel, dar reconstruit cu respect și sensibilitate pentru a deveni un ultim salut adresat marelui artist. Fiecare piesă a fost cântată cu o vibrație aparte, ca un mulțumesc pentru tot ce a oferit muzicii românești.
Temișan a explicat încă de la început că nu va fi o seară obișnuită, ci una „care transformă durerea în artă și amintirea în speranță”, după cum au anunțat și organizatorii. Dar momentul care a rupt sala în două a venit din partea fiicei maestrului.
„Am un tată ca un înger”, cântecul pe care Nidia Moculescu trebuia să i-l dăruiască tatălui ei
În cadrul spectacolului, a avut loc o scenă încărcată de o intensitate greu de pus în cuvinte. Nidia, fiica maestrului, a urcat pe scenă pentru a cânta melodia pregătită în secret pentru tatăl ei. Un cadou muzical pe care Horia Moculescu ar fi trebuit să îl primească aseară, în aplauzele publicului.
Aurelian Temișan a prezentat momentul cu vocea tremurândă.
„Momentul următor trebuia să fie în spectacol cântecul secret. Toată lumea știa, mai puțin Horia. Era momentul care, după ce cânta Horia cu Nidia Singurătatea mea, venea Nidia și îi făcea cadou o melodie lui Horia. O melodie scrisă de Adrian Daminescu, pe care Nidia i-o dăruia tatălui ei. Melodia se numește atât de sugestiv Am un tată ca un înger.”
Citeste si: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12 - catena.ro
Când Nidia a început să cânte, scena a devenit o confesiune. Lacrimile ei s-au împletit cu cele ale publicului, iar fiecare vers a sunat ca o chemare către cel pe care nu a mai apucat să i-l ofere în viață.
@m.cristina888 Dacă ai pierdut pe cineva drag, lasă un 🤍 în comentarii. Melodia asta e pentru voi. #dor #dedicatie #horiamoculescu#nidiamoculescu @Nidia Moculescu ♬ original sound – Cristina M.
Spectatorii au aplaudat în picioare, într-o liniște ruptă doar de suspine discrete. A fost momentul în care întreaga sală a trăit, în același ritm, durerea unei fiice și iubirea pentru un artist care a lăsat o moștenire nemăsurată.
Concertul „Anii mei – toamna moculesciană” nu a mai fost un simplu spectacol. A devenit o seară memorabilă, o seară în care o orchestră, o fiică, prieteni ai maestrului și sute de spectatori au cântat împreună pentru Horia Moculescu.