
kanald.ro
Diverse
O tânără mamă a trecut printr-o experiență terifiantă imediat după ce a adus pe lume un băiețel. Femeia suferit de depresia postpartum care i-a dat halucinanții cumplite
„Conform tradiției coreene, mama și nou-născutul ei nu au voie să părăsească casa timp de 21 de zile. Cabluri lungi de ardei și cărbune sunt atârnate pe ușă pentru a îndepărta oaspeții și spiritele rele. La sfârșitul celor 21 de zile se face o rugăciune peste o prăjitură din orez. După 100 de zile se oficializează o petrecere de supraviețuire cu piramide de fructe pentru o viață lungă a bebelușului”, și-a început mărturia Catherine Cho, scriitoarea care a suferit de o depresie severă după naștere și a povestit totul în cartea ei intitulată: Inferno: A Memoir of Motherhood and Madness.
Catherine a spus că a încălcat regulile pe care familia ei le respecta cu sfințenie, motiv pentru care a început să aibă remușcări.
„Când fiul meu s-a născut mi-am amintit de această tradiție și mi-am dat seama că am încălcat regulile. Mi-am făcut o baie după naștere, ignorând regula străveche conform căreia corpul mamei nu are voie să fie atins de apă” a mai spus scriitoarea, potrivit The Guardian.
Catherine Cho a povestit că nu a acordat deloc atenție superstițiilor poporului corean și pe vremea când fiul ei avea doar două luni a plecat alături de el și de soțul ei într-o vacanță de-a lungul Americii.
Mai mult, mama voia să-l arate pe nou-născut prietenilor și apropiaților, chiar dacă tradiția spunea că nu este bine să facă asta. După 31 de zile de călătorie timp în care au umblat dintr-un loc în altul, într-una din zile femeia a simțit că ceva ciudat se petrece.„Am realizat că ceva nu este în regulă! Am auzit ceva ce suna a vuiet, un zumzet minuscul. 'Simt că suntem priviți', i-am spus soțului meu. 'Părinții tăi au camere?'
- Nu, dar nu-ți face griji” .
Citeste si: Starea de alertă ar putea fi prelungită! Ce a declarat Ludovic Orban
Socrii tinerei mame au început să se îngrijoreze că cei doi părinți au plecat în călătorie cu un nou-născut.
Tânăra mamă a povestit în cartea pe care a lansat-o că nu își mai găsea identitatea și se simțea doar un corp. Femeia a început să aibă halucinații și a experimentat chiar și paranoia.
Paranoia pusese stăpânire pe Catherine căreia îi era teamă să nu-și sufoce bebelușul din greșeală.
Apoi ea a fost o halucinație teribilă: când s-a uitat la fiul ei, ochii acestuia se transformaseră în ochi de diavol. Și halucinațiile au continuat o vreme. Într-una dintre nopți s-a trezit cu o voce în capul ei care vorbea clar și puternic.Citeste si: Medicul Mihai Craiu despre începerea școlii: "Întrebarea nu e dacă, ci cum"! Ce trebuie făcut
„De fiecare dată când vorbea, camera se umplea de lumină. Cumva, știam că este vocea lui Dumnezeu”, a spus ea.
Vocea i-a spus: „Fiul tău trebuie să moară. Fiul tău trebuie să moară și este vina soțului tău”.
Catherine a început să țipe strigându-și fiul: Primul ales, moment în care soțul și socrii femeii au dus-o la spital. Acolo a fost diagnosticată oficial cu depresia postpartum. Catherine a stat internată timp de 12 zile, iar la externare medicii i-au prescris medicamente antipsihotice pe care a trebuit să le ia timp de un an.
„În perioada de recuperare am fost foarte distantă de Cato. Am lucrat din greu pentru a depăși asta”.
Acum, sănătoasă fiind, scriitoarea se bucură de conexiunea pe care o are cu fiul ei. Catherine este însărcinată cu al doilea copil, o fetiță care se va naște în noiembrie.
„Mă simt foarte bine în corpul meu și presimt atunci când un lucru nu merge bine”, a declarat ea, adăugând că la cel de-al doilea copil va avea mult mai multă grijă, potrivit Daily Mail.
Depresia postnatală, numită şi depresie postpartum, este mai puţin frecventă (aproximativ 10-15% dintre mame), dar mai severă şi mai îndelungată decât depresia tranzitorie postnatală. Principalele simptome sunt reprezentate de:
• sentimentul de tristeţe în cea mai mare parte a timpului
• anxietate
• oboseală, chiar şi atunci când somnul este suficient
• dificultăţi de concentrare
• incapacitatea de a se bucura de viaţă, de a privi în viitor
• sentimente de inutilitate, de eşec sau vinovăţie
• îndoieli şi îngrijorări legate de abilitatea de a îngriji copilul sau lipsa de interes faţă de copil
• frica de a nu-i face rău copilului
• uneori chiar idei suicidare.
De asemenea, pot să apară simptome fizice (insomnie sau somnolenţă, poftă de mâncare scăzută sau exagerată, dorinţă sexuală scăzută, dureri difuze).