kanald.ro
Vedete
Grav bolnav, Valentin Uritescu s-a pregatit deja pentru viata de apoi! "Cand ma voi petrece, voi fi carat rapid la Vinerea. Nu va vorbi nimeni despre mine la TV"! Actorul sufera de o forma de Parkinson care nu se poate vindeca
La 75 de ani, Valentin Uritescu s-a pregatit pentru momentul in care nu va mai fi. Actorul, care sufera de aproape 40 de ani de o boala grava, si-a anuntat familia ca vrea sa fie inmormantat in satul natal, in judetul Alba.
E vorba despre o boala degenerativa, care afecteaza sistemul nervos si se manifesta prin miscari involuntare si necontrolate la nivelul membrelor si capului.
Paradoxal, debutul bolii de care sufera Uritescu se leaga de un rol in care actorul a intrat atat de bine incat n-a mai putut sa iasa niciodata din el. „La Teatrul Tineretului din Piatra Neamt am primit primul meu rol de drama, aproape tragic, in piesa „Mai inainte de a canta cocosul”, de Ivan Bukovkan.
Actorul nu avea idee ca acel tremur avea sa-l urmareasca toata viata si avea sa se agraveze pe masura ce inainta in varsta. Practic, Uritescu a jucat toata cariera „sedat” de medicamente, pentru ca nu cumva tremurul sa i se declanseze cand era pe scena.
Citeste si: Plachetocrit crescut – semnificații și implicații clinice- revistagalenus.ro
„De la rolul asta mi s-a tras. Timp de doi ani si ceva am umblat pe la toti doctorii. Am inceput cu un medic din Piatra Neamt. „Ai sindrom extrapiramidal!” Am venit acasa, m-am uitat in Dictionarul Sanatatii si m-am ingrozit: o boala teribila, degenrativa. Colega mea, Ioana Pavelescu, i-a povestit despre mine tatalui ei, care era medic. Acesta il cunostea pe marele profesor Voiculescu de la Spitalul nr 9. M-am dus la el si m-a internat vreme de 10 zile, timp in care mi-a facut toate analizele posibile. M-a cautat pana si de cupru, sa vada daca n-am cupru in organism. Dupa toate investigatiile astea, mi-a spus: Ai un fel de Parkinson. Suferi de sindrom extrapiramidal. Nu-i chiar Parkinson, dar e cam pe acolo. Aveam doar 36 de ani. Eram disperat. Dadusem de gustul succesului. Veneam pe cai foarte mari. Facusem „Rafuiala”, un spectacol cu care am venit si-n Bucuresti si am avut niste cronici exceptionale. Mie mi-era rau, din ce in ce mai rau. La un moment dat, luam Levopoda, un medicament care avea niste reactii secundare teribile. Imi venea sa ma sinucid. Cand mergeam pe strada si vedeam un camion, imi venea sa intru in el. Inainte de apleca din Bucuresti spre casa, am intrat in Biserica Sf Spiridon Nou din Bulevardul Cantemir. M-am dus la Icoana Maicii Domnului si am inceput sa plang. Apoi am ridicat privirea catre icoana lui Iisus Hristos: „Doamne, te rog, ajuta-ma, mai da-mi cinci ani, sa vad ce se alege din mine!”. Si mi-a dat treizeci si ceva de ani!”, a mai povestit Valentin Uritescu.