WowNews logo WOWnews
Stories
Imagini exclusive! Uite cat de mult a slabit fiica lui Adrian Paunescu! Daca mai traia, poetul ar fi fost tare mandru de ea! Am surprins imagini emotionante cu Ana Maria si vaduva scriitorului la mormantul din Bellu!

Stiri

Imagini exclusive! Uite cat de mult a slabit fiica lui Adrian Paunescu! Daca mai traia, poetul ar fi fost tare mandru de ea! Am surprins imagini emotionante cu Ana Maria si vaduva scriitorului la mormantul din Bellu!

Familia si prietenii Tatianei Stepa au fost prezenti ieri in Cimitirul Bellu din Capitala acolo unde a fost organizat parastasul de cinci ani de la moartea cantaretei. La evenimentul trist au participat si fosta sotie dar si fiica cea mica a regretatului poet Adrian Paunescu.

Carmen si Ana Maria Paunescu au participat ieri la parastasul de cini ani al Tatianei Stepa, supranumita si “Privighetoarea” celebrului poet.

Dupa ce au participat la pomenirea Tatianei, vaduva si fiica cea mica a lui Adrian Paunescu au mers si la mormantul poetului care se afla tot in Cimitirul Bellu, chiar langa marele Eminescu.

Citeste si: A venit momentul lui Cătălin Cazacu să dea cărțile pe față! Ce a avut de spus sportivul, cu privire la controversa creată în jurul fostei sale relații cu Ramona Olaru? "Inelul este o chestie simbolică

Vizibil indurerate si emotionate, Carmen si Ana Maria i-au aprins lumanari poetului si au fost insotie de Dorel Onaca, cel mai bun prieten al scriitorului. Ana Maria, considerata fiica preferata a poetului  este extrem de schimbata  fata de acum patru ani cand s-a prapadit tatal ei, timp in care a slabit foarte mult. Ana Maria are 23 de ani.

Adrian Paunescu a murit in noiembrie 2010 la Spitalul Floreasca din Capitala unde era internat pentru probleme cardiace. De pe patul de spital, Adrian Paunescu a scris ultima sa poezie, dar si una dintre cele mai triste poezii romanesti:

De la un cardiac, cordial

„De-aicea, de pe patul de spital / Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral / Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi / Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi / Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind / Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind / Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei / Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei / Spitalul de Urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital / Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani / Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani / Şi ţării mele minima dreptate!”.