
kanald.ro
Diverse
Lunea Mare, prima zi din Săptămâna Patimilor are o semnificație aparte pentru creștini.
În prima zi din Săptămâna Patimilor, Iisus a blestemat smochinul neroditor. Vezi ce semnificație are acest gest al Mântuitorului.
Fiecare zi din Săptămâna Patimilor poartă o semnificație profundă pentru creștinii, care retrăiesc momentele cruciale din viața Lui Hristos, culminând cu sacrificiul său de pe Cruce pentru mântuirea omenirii.
În cadrul slujbelor din Lunea Mare, Biserica a stabilit să se comemoreze două evenimente semnificative: viața lui Iosif, fiul patriarhului Iacob, și pilda smochinului neroditor.
Astfel, în timpul Liturghiei, preotul citește Evanghelia cu povestea lui Iosif, care a fost vândut în Egipt de frații săi pentru 30 de arginți, o întâmplare ce prefigurează vânzarea lui Iisus Hristos de către Iuda.
Tot în Lunea Mare se amintește și de minunea săvârșită de Mântuitorul Hristos cu smochinul neroditor, pe care l-a blestemat să se usuce.
În Lunea mare din Săptămâna Patimilor, încep pregătirile pentru Paște. Gospodinele încep curățenia și fac cumpărăturile pentru masa de sărbătoare.
Tot în Lunea Mare, postul devine tot mai aspru și nu se mai permite dezlegare la ulei, vin sau pește.
În Lunea Mare încep Deniile, iar creștini vin la biserică, ca să se roage și să fie alături de preoți în tot procesul care ține de rememorarea celor întâmplate Lui Hristos, înainte de răstignire.
În Lunea Mare, creștinilor și se recomandă să facă fapte de milostenie, să fie mai blânzi, să se roage mai mult și să conștientizeze latura spirituală a Sfintelor Paști, care nu are legătură cu iepurașii de ciocolată, mielul de pe masă și cozonacii cumpărați din magazin.
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător.
Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău.
Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale.
Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.
Sursa: doxologia.ro