
kanald.ro
Exclusiv
Marius Manole și-a schimbat stilul de viață după ce a trecut printr-o perioadă extrem de grea. Muncă multă, lipsa orelor de somn și alimentația necorespunzătoare i-au pus capac. Iubitul actor și-a reorganizat viața după un incident pe care l-a avut, în trecut, în timp ce se afla pe scena teatrului.
Orele de muncă și viața trăită în dezordine, din trecut, și-au spus cuvântul și în cazul lui actorului Marius Manole.
Prezent la Gala Premiilor Literare 2025, Bookzone, unde a oferit premiul pentru cea mai apreciată carte de ficțiune: "Culegătorii de afine"- Amanda Peters- Editura Bookzone, traducător: Andrei Covaciu, Marius Manole ne-a mărturisit că adoră să muncească pentru proiecte și că toate sunt speciale. Scena face parte din viața lui, are un program extrem de încărcat, dar asta își dorește.
Marius Manole - Gala Premiilor Literare 2025, Bookzone
"Sunt foarte obosit pentru că am un program, în ultimul timp, absolut nebun. Dar mă rog, program pe care eu îl fac. Deci eu mă plâng de ce fac eu, de ce programez eu. Aș putea să nu îmi programez atât, dar nu fac asta. Probabil că eu un fel de "autobiciuire", să spun așa.
Aici, la Gala Premiilor Litarare 2025, se dau niște premii pentru niște oameni foarte deștepți și foarte importanți care contribuie ca lucrurile să meargă pe un făgaș bun în țara asta.
Mi s-a întâmplat, dar n-o să cad. Mi s-a întâmplat să fiu obosit rău. În sensul în care m-au luat de la teatru cu Salvarea. Nu mâncam, oboseală, nesomn și o viață trăită în dezordine. Dar nu o să mai cad, pentru că, între timp, am spus că dacă vreau programul ăsta trebuie să-mi ordonez foarte bine viața. Adică să renunț la niște lucruri care îmi făceau rău. Adică alcool, nopți pierdute și așa mai departe. Și să adopt o viață sănătoasă, să merg pe ideea de făcut sport, de mâncat sănătos, de dormit.
Și mai e un lucru foarte important: am scăpat de un sentiment care îți face foarte mult rău și anume cel de frică. Înainte îmi era foarte frică și aveam foarte mare consum emoțional din cauză că îmi era frică de judecata oamenilor. De când am scăpat de asta, lucrurile sunt altfel.
E un proces lung prin care am trecut eu cu mine, după multe căderi, după multe momente grele, până când am ajuns eu cu mine la un echilibru în care să zic "n-are de ce să-mi mai fie frică". Am înlocuit frica cu curiozitatea.
Am fost. Am fost în depresie și de acolo mi-au plecat gândurile. Recunosc, dar de ce să nu recunosc? Că nu e nimic greșit în asta. Nu e, oameni, nimic greșit.
E normal. Noi trăim într-o perioadă, într-o lume îngrozitor de obositoare, de stresantă și de competitivă. Noi nu suntem obișnuiți să fim așa.
Orgoliul nostru, care este nemăsurat, că avem fiecare... vrem să fim primii, să luăm 10, să fim cei mai buni. Nu se poate să fii cel mai bun tot timpul, nu se poate să iei tot timpul 10. Trebuie să înțelegem că presiunea aceasta nu e a noastră, e a societății care o pune pe noi. Trebuie să facem un pas în spate și să vedem real ce ne dorim noi, ce îți dorești tu. E o discuție foarte lungă. Dar da, trebuie să spunem când suntem în depresie, când avem probleme, că nu e o tară asta, nu e ceva rău, se întâmplă. Cum ești bolnav de ficat, poți să fii bolnav de orice. Mergeți la specialiști și vorbiți.
Cea mai mare bucurie în viață este că sunt sănătos, că părinții mei sunt sănătoși, că pot să fac lucruri. Că am două mâini, două picioare, că nu stau în pat de spital. Asta e cea mai mare bucurie.
Cea mai mare tristețe? Nu e o suferință personală. Lucrez cu cei de la Hope and Homes for Children și văd niște copii traumatizați și triști, văd și bătrâni, văd și oamenii care suferă. Noi suntem privilegiați, trebuie să recunoaștem. Și asta, Zău, e suferință, te doare să-i vezi așa.