
kanald.ro
Exclusiv
A fost clipa în care timpul s-a oprit. Sicriul alb, cu florile încă proaspete și numele Teodorei scris discret pe cruce, a fost coborât în pământul afânat. Soțul ei nu s-a dezlipit de căpătâi până în ultima clipă.
Un moment sfâșietor, în care durerea a atins limita suportabilului. Cei prezenți, rude, prieteni, vecini, au amuțit. În tăcerea aceea grea s-a auzit doar oftatul pământului care primea în el o tânără de doar 23 de ani.
Pe pieptul ei, ca un ultim semn de iubire, soțul a așezat buchetul de trandafiri roșii, care i-a rămas alături până în ultima clipă. Petalele sângerii au stat cuminți pe albul rochiei Teodorei, spunând în tăcere ce cuvintele nu mai pot: „Te voi iubi mereu.”
În mijlocul mulțimii, Alex s-a apropiat de mama Teodorei și a îmbrățișat-o, strâns, cu ochii închiși și cu umerii căzuți. O îmbrățișare care nu a avut nevoie de explicații. Doar două suflete răvășite, care au găsit sprijin unul în celălalt, în singurul moment în care nu mai există putere, ci doar resemnare. Din când în cât se mai uita spre cer, semn că rugăciunea e tot ce i-a mai rămas.
Ea și-a pierdut fiica. El, soția. Iar în acel moment, în mijlocul cimitirului, durerea lor nu mai avea margini, doar lacrimi și brațe care tremurau.
Citeste si: Andreea Mantea dă VERDICTUL FINAL despre Alexandrina! Soarta concurentei este decisă CLAR!- kanald.ro
Alături, tatăl Teodorei, cu ochii în lacrimi, se ținea de o rudă. Prieteni și cunoscuți priveau înmărmuriți, ștergându-și ochii, încercând să-și țină sufletul la loc. Dar imaginea celor doi, Alex și mama Teodorei, va rămâne în memoria tuturor. O mamă și un soț, uniți într-o durere care nu se poate compara cu nimic.
Teodora a fost coborâtă în groapă în liniște. În urma ei au rămas flori, cruci, candele, un buchet roșu ca sângele și două brațe strânse într-o îmbrățișare sfâșietoare. Pământul s-a închis, dar rana din sufletele celor care au iubit-o rămâne deschisă.
Liniștea care s-a așternut peste cimitir după momentul coborârii sicriului a fost una apăsătoare, ruptă doar de sunetul pământului căzut peste lemnul alb. Un sunet sec, final, care a sfâșiat inimile celor prezenți. Nu a fost doar o înmormântare, ci o despărțire de o viață netrăită până la capăt, de visuri frânte și de o iubire care s-a terminat în cel mai crud mod posibil. Pentru familia Teodorei, dar mai ales pentru soțul ei, fiecare clipă de acum înainte va însemna o luptă cu absența, cu dorul și cu o liniște care doare mai tare decât orice țipăt.