
kanald.ro
Povestea impresionantă de viață a unuia dintre cei mai importanți rugbiști din Romania! Florin Surugiu: „Eram micuț, fragil”
Sport
Naționala de rugby a României își va face debutul sâmbătă, 9 septembrie, la Cupa Mondială de rugby găzduită în Franța, împotriva Irlandei, la Bordeaux.
Florin Surugiu (38 de ani, 1.72m) este cel mai experimentat jucător din lotul „Stejarilor”, formație condusă de Eugen Apjok și are o poveste de viață impresionantă.
Rugbistul de la Steaua, care evoluează pe postul de mijlocaș la grămadă este unul dintre cei cinci jucători români ce au depășit 100 de selecții în naționala de rugby, alături de Cătălin Fercu, Valentin Calafeteanu, Florin Vlaicu și Mihai Macovei.
Destinul l-a adus pe Florin pe terenul de rugby, un sprijin important au fost părinții, care i-au oferit o educație extrem de bună, iar vorbele lor au cântărit mult în evoluția sa ca om, ca sportiv de performanță.
Chiar dacă era mult mai mic decât ceilalți, era îndemânatic și strângea în brațe balonul de rugby de parcă ar fi cel mai important lucru din viața sa. Era foarte agil, alerga de dimineața pănă seara și nu obosea.
El a copilărit pe străzile cartierului Vitan. Toată ziua îl puteai observa cum își căra în drum spre școală sau spre antrenamente o geantă plină de echipament și cărți, dar și un mare vis de a deveni un sportiv consacrat.
Chiar el a recunoscut „Eram mai micuț pentru rugby, dar eram ambițios”. Indiferent de anotimp sau condițiile meteo, fie că era caniculă sau ningea, reușea să își ducă meciurile la bun sfârșit și își placa adversarii cu o energie nebănuită.
Tânărul a simțit că acest sport este ceea ce el vrea să facă toată viața, deși tatăl său îl indruma spre fotbal, dar a mers pe propriul drum.
A avut o carieră impresionantă, cu victorii și eșecuri. Ajuns la vârsta de 38 de ani, Florin Surugiu a acumulat peste 100 de selecții pentru naționala de rugby a României și participă la a treia ediție a Cupei Mondiale din cariera sa, aceasta fiind și ultima.
„Cupa Mondială din 2015... Era meciul cu Canada, am intrat în istorie, ne conduceau cu 15-0 la pauză și am revenit, a fost cea mai mare întoarcere de scor, i-am bătut cu 17-15 și am intrat in istorie.
Înainte de acest meci, avusesem partide cu Franța și Irlanda și făcusem meciuri foarte bune. M-am accidentat în acel meci în prima repriză, în primele 20 de minute, la ligament pe drept abdominal, m-a ținut patru- cinci luni pe tușă. Iar la final am izbucnit, au fost foarte multe emoții pentru că mă accidentasem, dar eram foarte fericit pentru că au adus băieții victoria. Eu știam că o să ratez meciul cu Italia, meciul următor.”
Tu te-ai dus la rugby sau rugby-ul a venit la tine? „Am copilărit lângă Olimpia, strada mea era la 5 minute- 10 minute de stadionul Olimpia (n.r.:- în cartierul Vitan). Învățam la Școala Generală nr.87, lângă stadion, la două străzi. Și cum am ajuns la rugby... Într-o zi n-am făcut o oră la școală și, cum eram cu mintea numai la fotbal, ne-am strâns să jucăm un fotbal. Ne-am strâns vreo opt inși și am plecat la Olimpia, dar acolo am dat piept cu o echipă de rugby. Acolo nea Sandu Perpelea (n.r.:- primul antrenor) ne-a spus: "nu vreți să lăsați mingea și să încercați cu asta ovală!?". Mie chiar mi-a plăcut, am fost impresionat.”
Florin Surugiu
Citește și: Marius Șumudică a convins primul român să semneze cu Gaziantep! Despre ce fotbalist este vorba?
Erai puternic fizic, cum ești și acum? „Eram micuț, fragil. Și le-am zis părinților mei că m-am dus la rugby, m-am înscris! M-am inscris! (n.r.: Florin schimbă tonalitatea) "Unde te duci, tu ești mic, fragil! Acolo sunt mari, cu mușchi!", îmi ziceau părinții. Apoi tata mi-a dat crezare, antrenorul i-a zis că sunt foarte bun, agil. Tata a venit apoi la antrenamente și de atunci n-a mai lipsit la niciun meci.”
Au fost momente de cumpănă în carieră, când ai vrut să renunți la rugby? „Eu provin dintr-o familie care a făcut sport, frații mai mari au practicat fotbal, sora mea mai mică a făcut gimnastică, tata mereu a iubit fotbalul, și acum urmărește toate meciurile de fotbal. A avut o tentativă să mă duc spre fotbal când mi-a zis: ‘nu vrei tu, că eu tot stau cu Georgiana (n.r.: sora mai mică) în Ștefan cel Mare?’
Eu rupeam maidanul cu mingea de fotbal după antrenamentul de rugby. Aveam deja trei-patru ani de când făceam rugby și am rămas la rugby. Am făcut rugby la juniorii de la Olimpia, apoi cum e în România... E o ruptură, e foarte greu să prinzi o echipă de seniori dacă nu ești vârf. Eu n-am fost vârf, eu eram talentat dar eram fizic mai micuț, n-aș fi putut juca de la 18 ani la o echipă de seniori.
Pentru Florin urmează cea de a treia ediție a Cupei Mondiale, unde România o va întâlni sâmbătă, 9 septembrie, în meciul de debut, reprezentativa Irlandei, în Franța, la Bordeau.
Această ediție de Cupă Mondiale va fi și ultima a carierei sale, care a început prin anul 1992 când abia descoperea frumusețea acestui sportive, la doar câteva străzi de casă, pe stadionul Olimpia, locul ce l-a făcut să fie ce este astăzi