In articol:
Primul lucru pe care băiatul a învăţat să-l facă pe şantier a fost să amestece nisipul şi cimentul pentru beton. Avea 17 ani neîmpliniţi. Acum are 18 ani şi munceşte în construcţii pentru salariul minim.
Stă împreună cu fratele mai mic, Adrian, care are 8 ani, şi cu bunica lor din partea mamei în Jiblea, o prelungire a Călimăneştiului, oraşul-staţiune din Vâlcea.De asemenea, mama lor şi-a dus băieţii la bunică şi aceasta i-a crescut fără să se plângă, ca şi cum e cel mai firesc lucru din lume să pleci la sapă cu un bebeluş în desagă. ”Nu e greu să creşti un copil, de ce să fie greu? Îi luam cu mine peste tot. Fiică-mea lucra la Sibiu şi venea pe acasă cam o dată la două săptămâni”, povesteşte bătrâna. (Citește și: Copil de cinci ani, erou în SUA. Și-a apărat mama de tâlharii înarmați
Acum doi ani, fiica ei s-a simţit, dintr-odată, rău. S-a dus la un control, la Spitalul Judeţean din Râmnicu Vâlcea. I-au descoperit tumori la ambii sâni. “Erau şi alte complicaţii. Au trimis-o la Sibiu, că la Vâlcea le lipseau nu ştiu ce aparate. Mama a mai trăit două luni”, a spus băiatul de 18 ani.
În plus, Ionuț peste noapte, s-a trezit capul familiei, cu un frăţior şi o bunică în grijă. Bunica n-are decât un ajutor social, de 142 de lei. Adrian are alocaţie. Tatăl mezinului, deşi locuieşte tot în Jiblea, nici nu îi răspunde la salut.
N-a renunţat la planul de a termina liceul şi de a da Bac-ul
Tânărul a întrerupt şcoala, era la un liceu tehnologic, în clasa a XI-a, urma să ia diplomă de ospătar. Şi a căutat un serviciu. Cu ajutorul prietenilor din sat, a găsit de muncă în construcţii, în Călimăneşti. N-a renunţat la planul de a termina liceul şi de a da Bac-ul. Continuă şcoala la seral. “Înainte de a se îmbolnăvi mama, îmi doream să fiu mecanic auto. Asta mi-ar fi plăcut să fac. Dar acum nu cred că se mai poate”, spune băiatul.
Femeia de 81 de ani este mulţumită de nepoţi. Chiar dacă se ciondănesc între ei, nu-i dau de furcă. “De când s-au născut, i-am crescut. Când erau mai mici, mergeam cu ei la biserică, la slujbă. Şi oamenii le puneau în mână câte un ban. Lui Ionuţ îi puneau mai mulţi bani, că-l vedeau aşa cuminte”, îşi aminteşte bunica.
Soțul i-a murit acum 17 ani. Ea a muncit toată viaţa la câmp sau în gospodăriile sătenilor, cu ziua, unde-au chemat-o.
”Le spun băieţilor să înveţe, să poată să muncească pentru ei. Când munceşti la altul, îţi arată după ce ai terminat: vezi că n-ai făcut aici, asta nu e bine… Aşa-i când munceşti la altul”. Apoi femeia adaugă, să fim bine înţeleşi: “N-am cerut şi nu cer de la nimenea nimic… Nu cer de mor de foame, de mănânc pământ… Că mâine, poimâine strigă la tine: te-am ţinut, fă, şi ţi-am dat să mânci! Aşa sunt ăştia de aici”.
Planuri pentru o cas ă mai bună
Casa unde stau Ionuţ şi Adi este locuința străbunicilor. Cu ajutorul poliţistului Eusebiu Predonescu şi al Asociaţiei Fii Om, băiatul cel mare a început să renoveze şi să consolideze locuinţa. Acum imobilul e pe jumătate în şantier, au fost montate termopane şi un acoperiş nou, cu grinzi solide. Dar de muncit, muncesc, în puţinul timp liber, doar poliţistul, domnul Sebi, cum îi spun fraţii şi Ionuţ. Ba mai mult, unchiul băieţilor, fratele mamei lor stă tot în Jiblea şi îi ajută şi el când poate la construcţie.
FOTO: Libertatea
Citește și:
Bărbatul care a fost salvat din congelator, după ce a fost declarat decedat din greșeală, a murit
Vestea dimineții despre Mircea DIACONU! Este anunțul momentului despre marele actor din ROMÂNIA
Situație incredibilă în televiziune! Își FEREȘTE COPIII de PROPRIA EMISIUNE
