Programul slujbelor de Sfântul Gheorghe 2024. Vezi la ce oră începe Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală București și la Catedrala Mitropolitană din Iași
El este considerat unul dintre cei mai cunoscuți și venerați apărători ai creștinismului, fiind ocrotitorul a numeroase biserici care îi poartă hramul. Numele său este îmbrățișat și venerat de mulți creștini pentru curajul și credința sa neclintită în Hristos.
Momentan, nu toate bisericile și mănăstirile au anunțat programul liturgic pentru data de 23 aprilie. Pentru a afla când începe slujba în cinstea Sfântului Gheorghe, este indicat să consultați pagina oficială a respectivului lăcaș de cult.
Icoană cu Sfântul Gheorghe [Sursa foto: Shutterstock]
Tradiții și obiceiuri de Sfântul Gheorghe
În dimineața zilei de 23 aprilie, există obiceiul ca fetele să pună în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coronițe, pentru a observa care fecior va călca peste ele. Dacă flăcăii ce le erau dragi nu călcau pe coronițe, fetele credeau că în acel an se vor căsători. Brazdele și coronițele erau păstrate peste an pentru a fi folosite în farmece de dragoste sau ca remedii pentru diverse boli.
În aceeași dimineață, fetele mergeau pe furiș în pădure pentru a culege mătrăgună și năvalnic, plante considerate aducătoare de pețitori bogați. Totodată, flăcăii căutau iarba fiarelor, o plantă miraculoasă ce se credea că poate sfărâma lacătele.
În ajunul sărbătorii, tinerii mergeau într-o dumbravă cu o cofă de apă neîncepută, pe care o ascundeau într-un loc secret. La răsăritul soarelui, fiecare privea în cofa cu apă. Dacă în vas se găsea un fir de iarba, se considera că se vor căsători cu fata iubită. În schimb, o floare uscată prevestea că nu se vor căsători în acel an, iar găsirea de pământ în vas semnifica faptul că feciorul va muri curând.
Femeile căsătorite mergeau în pădure și culegeau plante specifice (mulgătoare, untul vacii) pe care le adăugau în hrana animalelor, crezând că vacile vor da mult lapte și de bună calitate.
De asemenea, era interzis să dormi în această zi, deoarece se credea că cel care încalcă această interdicție va fi somnoros tot anul.
Urzicatul era un alt obicei practicat de Sân-George, fiindcă se credea că această acțiune îi va face mai ageri, mai harnici și mai sănătoși pe tot parcursul verii care urma să înceapă.
Dintre toate aceste obiceiuri, în comunitățile sătești contemporane, se mai păstrează doar obiceiul de a împodobi stâlpii de la poartă cu ramuri verzi.