Autor: T.S.
Într-o postare pe blogul personal, Roxana Ciuhulescu a dezvăluit că fiica ei nu s-a bucurat atunci când a aflat că va avea un frăţior şi a plâns foarte mult, lucru ce a speriat-o.
”Credeţi că este uşor? Ei bine, nu este chiar aşa! Cine a mai trecut prin asta, sigur înţelege şi este în asentimentul meu.
Dacă vestea că sunt binecuvântată cu un nou îngeraş este profund emoţionantă şi fericită, apar întrebările imediate, care, desigur, stârnesc emoţii destul de puternice: Cum va fi percepută de cea care va avea un nou camarad pe drumul vieţii, surioara mai mare? Cât de mult o va afecta o asemenea veste şi cum să fac să nu o perceapă ca pe ceva negativ? În ce moment să îi spun şi sub ce formă? Un nou membru în familie este un moment de sărbătoare, dar ea îl va considera aşa?
Primele reacţii la aflarea veştii că va avea un frăţior sau o surioară m-au speriat foarte rău. Ţipetele ei, plânsul şi tremuratul puternic au fost greu de suportat şi de acceptat de către mine, însă am avut binecuvântarea de a-l avea alături pe logodnicul meu care m-a susţinut foarte mult. Împreună i-am povestit cum îşi alege un îngeraş mămica şi familia, cum inima mea este de acum muuuult mai mare, am îmbrăţişat-o şi am făcut o înţelegere pentru vecie: niciodată Ana nu va fi pe locul 2, ci vom fi toţi 3 parteneri în viaţa bebeluşului.
Copiii vor să ştie că nu vor trece pe locul 2 în viaţa părinţilor, că nu vor trebui să-şi îndeplinească rolul de îngrijitor şi că vor juca un rol important în viaţa fraţilor lor şi „vor fi probabil o stea în ochii fraţiorului mai mic”.
Am întrebat-o câţi colegi de ai ei de la şcoală au frăţiori sau surioare mai mici şi dacă asta îi face mai trişti şi mai nefericiţi. Bineînţeles că a realizat că situaţia nu e chiar aşa de neagră… chiar devenise gri…:).
Un alt lucru care mi-a uşurat situaţia şi a făcut-o să treacă de la gri spre puţină culoare a fost când am realizat că şi mama şi fratele meu cu 6 ani mai mare au fost puşi cam în aceeaşi situaţie în urmă
cu ceva vreme. Printr-un ”joc” am încercat,… şi eu zic că am reuşit, să o fac să realizeze că şi ei s-au confruntat cu aceleaşi trăiri atunci când am venit pe lume eu. La drept vorbind, dacă nu veneam eu într-o familie atât de frumoasă, nu ar fi fost nici ea pe lume acum:). Şi, în plus, ea cunoscând relaţia absolut minunată dintre mine şi fratele meu, s-a mai înseninat puţin.”,
a povestit prezentatoarea TV pe blogul personal.
Distribuie pe:
Citește și:
Andreea Esca, bunica? "Alexia se va marita, o sa fiu si bunica"
Clipul zilei pe WOWBIZ.RO:
