kanald.ro
Naomi și Dorobanțu se sărută! Concurenții n-au mai rezistat și au dat frâu liber sentimentelor
Somatizarea – cum emoțiile îți afectează sănătatea fizică
Diverse
Somatizarea – cum emoțiile îți afectează sănătatea fizică
Există dureri care nu pot fi explicate medical. Sisteme organice care cedează, deși analizele sunt în limite normale. În spatele acestor manifestări greu de încadrat se află adesea un fenomen profund, dar puțin înțeles: somatizarea.
Somatizarea nu este o boală în sine, ci mai degrabă un limbaj. Un mod prin care corpul încearcă să exprime ceea ce psihicul nu mai reușește să gestioneze sau să verbalizeze. O formă de comunicare, dar și de protecție – de multe ori, ultimul mecanism prin care o suferință nevăzută reușește să ajungă la suprafață.
Citeste si: Naomi și Dorobanțu se sărută! Concurenții n-au mai rezistat și au dat frâu liber sentimentelor- kanald.ro
Somatizarea apare atunci când trăiri afective intense – stresul cronic, anxietatea, furia reprimată, frustrarea prelungită, tristețea neexprimată – nu își găsesc o cale conștientă de procesare și, în loc să fie înțelese, sunt „depozitate” în corp.
Spre deosebire de afecțiunile clasice, bolile cu componentă somatică nu au o cauză biologică evidentă.
Corpul devine astfel un „traducător” fidel al unei suferințe interioare ignorate sau negate. Iar simptomele, oricât de derutante ar fi, nu sunt doar semne ale unui dezechilibru organic, ci mesaje. Mesaje ale psihicului către sine, către viață, către ceilalți.
Ce ne spune somatizarea despre noi
De cele mai multe ori, somatizarea nu apare brusc. Ea este rezultatul unui proces lent de acumulare. Nevoile neexprimate, conflictele interioare netratate, presiunile externe, toate creează un context în care corpul ajunge să preia o povară care nu-i aparține.
A somatiza înseamnă, în esență, a încerca să reechilibrezi o tensiune psihică printr-o expresie fizică. Este o strategie de supraviețuire. Într-un fel paradoxal, este o formă prin care mintea își protejează integritatea, chiar dacă prețul este sănătatea corpului.
Deseori, somatizarea este asociată cu perioade de viață marcate de suferință: pierderi, traume, relații dezechilibrate, anxietăți, sentimentul de neputință sau lipsa sensului. Când nu putem spune „mă doare sufletul”, corpul spune „mă doare stomacul”. Când nu putem spune „mi-e frică”, corpul spune „nu pot respira”.
Semne și simptome frecvente ale bolilor somatice
Este important de reținut că nu orice simptom fizic inexplicabil este o formă de somatizare. Dar atunci când manifestările apar frecvent, fără un diagnostic medical clar, și se asociază cu episoade de stres sau tensiune emoțională, ele pot indica un astfel de proces.
● dureri cronice (cap, spate, membre) fără cauză recunoscută
● probleme gastrointestinale recurente (greață, balonare, sindromul colonului iritabil)
● tulburări de somn
● palpitații sau senzația de nod în gât
● respirație superficială, dificultăți de respirație
● oboseală generalizată, epuizare fizică
● fluctuații inexplicabile de greutate sau apetit
● tensiune musculară permanentă
● tulburări dermatologice fără cauză identificabilă
Adesea, aceste simptome vin și pleacă în funcție de starea emoțională a persoanei. Pot fi intensificate de stres, conflicte sau episoade de anxietate, iar îmbunătățirea contextului personal poate duce la diminuarea lor – un indiciu puternic că trupul reacționează la suferința psihică.
Ce poți face când corpul începe să somatizeze
Primul pas esențial este conștientizarea – să recunoști că durerea fizică poate avea rădăcini emoționale nu este un act de slăbiciune, ci unul de curaj.
Identificarea și formularea trăirilor – chiar și în cuvinte simple – are un efect aproape terapeutic. Poți începe cu o întrebare rostită în tăcere: „Unde mă doare cel mai des?” și „Ce se întâmpla în viața mea când acest simptom a apărut pentru prima dată?”
Între corp și contextul emoțional există, de cele mai multe ori, o legătură subtilă, dar persistentă.
Restabilirea unei relații cu corpul este esențială. Nu prin control, ci prin ascultare. Mișcarea blândă – fie prin mers, dans lent, yoga sau respirație conștientă – poate aduce înapoi o formă de siguranță în propriul corp, acolo unde acesta a devenit doar purtător de durere. Corpul, în somatizare, nu cere să fie dominat, ci înțeles.
Un alt pas important este stabilirea limitelor în viața de zi cu zi. Pentru mulți, boala somatică este o formă mascată de a spune „nu mai pot”. Dacă acest „nu” nu este rostit conștient în relații, în carieră, în dinamica zilnică, corpul ajunge să-l spună în locul nostru. A învăța să refuzi fără vină și să îți protejezi resursele interioare este o formă de vindecare.
Reorganizarea vieții în jurul a ceea ce susține, nu doar consumă, poate fi o direcție tăcută, dar profund transformatoare. Timp de liniște, activități fără scop de performanță, retragerea din medii toxice, chiar și pentru perioade scurte – toate acestea reduc presiunea acumulată. Uneori, cea mai simplă întrebare este: „Ce îmi face bine și de ce nu îmi permit acel lucru?”
Și, nu în ultimul rând, dialogul. Cu un prieten de încredere, cu cineva care nu grăbește soluțiile, ci știe să asculte. Iar când povara devine prea mare, când durerea revine și se amplifică în ciuda eforturilor, apelarea la un terapeut devine nu doar o opțiune, ci o necesitate.
Somatizarea nu este o anomalie, ci un avertisment. Nu e un defect al psihicului, ci un semnal că o parte din noi a fost ignorată prea mult timp. Când corpul devine purtătorul de cuvânt al traumelor, al tensiunilor și al durerilor nespuse, și apar boli somatice, acesta nu cere pedeapsă, ci înțelegere.
Să învățăm să-l ascultăm nu ca pe un inamic, ci ca pe un aliat care ne ține în viață chiar și atunci când sufletul nu mai poate vorbi. Să ne dăm voie să întrebăm, să explorăm, să cerem ajutor. Pentru că vindecarea nu vine din negare, ci din curajul de a privi, în sfârșit, acolo unde doare.
Mai multe despre:
Vedete
Actualitate
Sport
Divertisment
Utile
