In articol:
Ștefan Bănică a avut o relație foarte specială cu tatăl său și acest lucru se observă inclusiv din felul în care povestește despre cel care l-a crescut. În familia artistului, talentul a fost moștenire de familie, se pare.
Mulți dintre fani s-ar putea gândi că Ștefan Bănică a crescut cu presiunea de a deveni cel puțin la fel de bun ca tatăl său în carieră. Actorul a vorbit și despre această situație, mai ales că istoria se repetă și cu fiul său, Radu Ștefan.
Ștefan Bănică Jr. este recunoscător tătălui său
În ciuda aparențelor, Ștefan Bănică Jr a fost un copil foarte relaxat și nu a simțit niciodată că, în cazul în care nu s-ar ridica la așteptările fanilor, ar fi judecat de apropiați și de fani.
„Nu, nu aveam niciun fel de apăsare. Din contră, îmi plăcea că oriunde mă duceam cu tatăl meu, toată lumea îl cunoştea, iar lui îi plăcea să stea de vorbă cu oamenii. Şi uneori poate mă deranja faptul că oamenii „furau într-un fel din timpul meu cu el”, a declarat Ștefan Bănică într-un interviu pentru Adevărul.
Mai mult decât atât, Ștefan Bănică a avut un succes imens chiar de la începutul carierei sale, atunci când a jucat în filmul fenomen „Liceeni”.
Ștefan Bănică 
„Nu, n-am avut acest sentiment, pentru că la 18 ani, când am intrat la Institutul de Teatru şi am făcut filmul „Liceenii, popularitatea mea şi a colegilor mei a devenit dintr-odată atât de mare încât nu am avut timp să mă gândesc la asta. A fost un succes timpuriu cu două tăişuri”, a mai spus el pentru sursa citată.
Cei doi, tată și fiu, au avut ocazia chiar să și apară pe scenă împreună. Acest eveniment a avut în la Sala Polivalentă, cu aproximativ 5 000 de spectatori. Momentul a fost unul memorabil, iar succesul a fost pe măsura așteptărilor.
„A fost pentru prima oară când am apărut împreună în faţa unui public – erau 5.000 de oameni în sală. Atunci, pe scenă, nu a existat nicio relaţie tată-fiu, el era ditamai actorul Ştefan Bănică, iar eu studentul începător de la Institutul de Teatru – diferenţă de la cer la pământ. Dar a fost una dintre cele mai importante lecţii din care am avut de învăţat. Nu a fost ca la şcoală, de fapt nu avea nicio legătură. La variété şi la revistă e cu totul altceva decât în teatrul clasic – există o dedublare a actorului, există o atenţie la reacţiile publicului, care este integrat în spectacol, iar spectacolul devine interactiv. Toate lucrurile acestea nu aveam cum să le ştiu, indiferent cât mi-ar fi spus alţii, decât să le experimentez eu însumi”, a mai spus el.
Cum era Ștefan Bănică în adolescență?
Ștefan Bănică jJr a fost un adolescent timid, dar care avea foarte multe visuri și era dispus să lupte pentru a le îndeplini. Rolul „Mihai” pe care l-a primit în filmul „Liceeni” i s-a potrivit foarte bine, pentru că a putut intra în pielea personajului fără să facă prea multe eforturi.
„Eram un amestec de timiditate şi determinare. Aveam visuri, ca orice adolescent. Asta spun şi azi în concertele mele, că adolescenţa mi se pare cea mai frumoasă perioadă din viaţa unui om, tocmai pentru că vârsta îţi dă posibilitatea să visezi, să nu ai limite. Îmi doream să devin un actor bun, din ce în ce mai bun, să fac teatru, să fac filme, să fac showuri de televiziune, aşa cum îl văzusem pe tata cu Stela Popescu. Nu mă gândeam foarte mult la muzică atunci, deşi visam cu ochii deschişi să cânt în faţa unei săli pline de oameni, care veneau doar pentru mine.
În perioada aceea nu prea exista ideea unui actor care să facă teatru „serios, adică piese clasice de Shakespeare, Cehov, Ibsen, şi care să aibă şi propriile concerte, cu compoziţiile şi versurile proprii. Şi să mai cânte şi la un instrument. Ori, ori! Şi atunci, din această cauză, muzica nu intra în vizorul meu ca o parte din meseria mea, era doar un hobby”, a dezvăluit Ștefan Bănică pentru Adevărul.
Citește și:
