
Vladimir: Mi-e frica de subiectul asta, mi-era teama de rezultatul acestei confruntari internationale. Conteaza de cat timp esti acolo, dar parca nici nu pot sa trec cu vederea ca am luat bataie intr-un meci international cu scorul asta.
Ionut: Noi am fost foarte motivati, aveam si un premiu foarte mare.
Vladimir: La meciurile internationale nu cred ca premiul te motiveaza, ci faptul ca reprezinti Romania.
Ionut: Aveam o responsabilitate, nu voiam sa fac de rusine Romania. Era o onoare si o resposabilitate imensa.
Anca: Nu au luat nici macar un punct, un punct de onoare. Teapa ca nu s-a dat un punct din oficiu.
Vladimir: Furam unul de la altul, vedeam ce trebuie sa facem ca sa ne imbunatatim performanta. Ionut, de exemplu, era foarte rapid. Nu au nebunia noastra, explozia. Nebunia aia ti-o da si foamea. Ei nu sunt disperati cum eram noi, dormeam pe scandura aia.
Ionut: Eu as vrea sa schimb Exatlonul. I-as duce pe toti de acum in conditiile in care am stat noi cinci luni. Sa mearga sobolanii pe ei, sa faca foamea, sa traiasca tot ce am trait noi. Acomodarea e grea, si noua ne-a fost foarte greu.
Mi-as fi dorit si eu in primul sezon o saltea cum au ei.Vladimir: Esenta Exatlonului asta este, chinul pe care l-am indurat acolo, disperarea noastra.
Mi-as dori sa ma duc acolo o saptamana-doua. Sigur as face fata pe trasee. As vrea sa le arat cum se face, la ce nivel sunt. Stateam in pat, mi-am adus aminte de amintiri frumoase. Sunt amintiri care si acum ma rascolesc.
Vladimir: E o bataie atat de cruda, singurul mecanism de aparare este, probabil, sa incepi sa razi. Nu prea aveau cum sa fie suparati, nu prea ai ce sa mai zici. Eu asta cred ca s-a intamplat.
Ionut: Daca eram acolo, eu nu puteam sa dorm dupa un astfel de scor.
Anca: Macar cei care stateau in baraca ar fi trebuit sa fie motivati. Nu imi explic reactiile alea ale lor.