kanald.ro
Actualitate
Ziua grea a despărțirii de Teodora, în imagini sfâșietoare. Alex Marcu, la căpătâiul soției sale, cu un imens buchet de trandafiri roșii. De ce sora mai mare nu participă la înmormântare | EXCLUSIV
În satul Deleni, ziua de joi a început cu liniște apăsătoare și miros de tămâie. E ziua în care Teodora Marcu își ia rămas bun de la locul care i-a fost acasă, de la părinții care nu mai au lacrimi, de la o comunitate întreagă care încă nu poate înțelege ce s-a întâmplat.
În curtea casei, atmosfera e sfâșietoare. Se fac ultimele pregătiri pentru înmormântare. Fiecare colț e plin de flori. Coroane mari, cu panglici negre, sunt așezate de-a lungul casei și gardului, iar în fața casei tronează buchete de toate culorile. Scările sunt acoperite cu candele aprinse, iar în ușa deschisă a casei, din când în când, se zărește o siluetă care intră sau iese în tăcere.
UPDATE: Cortegiul funerar a ajuns la biserică, unde se desfășoară în aceste momente slujba de înmormântare. Lăcașul este plin de oameni veniți să-și ia rămas bun de la Teodora, iar atmosfera este apăsătoare, sfâșietoare.
Alex Marcu, soțul ei, pare de nerecunoscut. Stă în tăcere, cu privirea pierdută spre sicriul alb. Ochii lui nu mai spun nimic – sunt goi, secătuiți de tot ce înseamnă viață. În biserică nu se mai aud decât rugăciunile și suspinele celor care încă nu pot înțelege cum s-a ajuns aici.
UPDATE: Cortegiul funerar se îndreaptă spre cimitir. Alex Marcu este distrus și nu se dezlipește de căpătâiul soției sale. În imaginile surprinse de paparazzi WOWbiz, poartă în brațe un imens buchet cu trandafiri roșii.
Alături de Alex stă mereu tatăl Teodorei.
UPDATE: Mătușa Teodorei Marcu a fost surprinsă în lacrimi în ziua înmormântării tinerei, în timp ce ținea tabloul cu poza nepoatei sale în brațe. Femeia, la fel ca toți cei care au cunoscut-o pe fosta concurentă de la Insula Iubirii, este încă în stare de șoc. Peste puțin timp, familia și rudele o vor conduce pe ultimul drum.
UPDATE: În urmă cu doar câteva momente, preotul a ajuns în casa părintească a Teodorei Marcu, pentru a face ultima slujbă cât timp sicriul cu trupul neînsuflețit se află încă în locuință, înainte să fie dusă la groapă. Sunt clipe extrem de dureroase pentru familia și apropiații tinerei ucise de Robert Lupu.
UPDATE: Soțul Teodorei a ieșit din casă în curte, vizibil slăbit și îndurerat, își mai găsește câteva clipe de alinare atunci când interacționează cu câte un copil prezent în curte.
UPDATE: În noi imagini primite de la fața locului, tatăl Teodorei apare cărând colacii de la mașină în curte, cu pași grei, dar hotărâți. Deși vizibil epuizat și sfâșiat de durere, își duce crucea cu o demnitate sfâșietoare. Fiecare colac așezat cu mâinile lui e un gest care spune mai mult decât orice cuvânt: că, până în ultima clipă, va fi tatăl care face tot ce poate pentru copilul lui. În jur, oamenii îl privesc în tăcere, impresionați de puterea unui om care nu a cedat, deși inima i s-a rupt.
O comunitate care s-a mobilizat în tăcere
Citeste si: Ce cantitate de lapte consuma un bebelus? Tabel cantitate lapte bebelusi - catena.ro
Părinții Teodorei sunt sprijiniți în aceste clipe grele de rude, vecini și oameni din sat, care au venit încă de dimineață să dea o mână de ajutor. Fiecare face câte ceva: unii aduc apă, alții întind mese, unii aranjează florile sau aprind candele. Nimeni nu vorbește tare, nimeni nu întreabă nimic. Este o mobilizare tăcută, dar profundă, în jurul unei tragedii care a atins pe toată lumea.
Tatăl Teodorei, vizibil afectat, dar demn, cară colacii și organizează ultimele detalii. Oameni din toate colțurile au venit să fie alături. Oameni care au cunoscut-o pe Teodora, dar și oameni care nu au vorbit niciodată cu ea, dar au simțit că trebuie să fie prezenți.
Tradiție și durere la poarta unei case care nu va mai fi la fel
Sprijinite de gard, se văd crucea și bețele tradiționale împodobite cu cercuri și pungi cu pomana, parte din ritualul local. Vor însoți sicriul pe drumul spre cimitir. Sunt acolo, dar nu atrag atenția. Durerea nu vine din obiecte, ci din priviri, din gesturi, din tăcere.
Azi, în casa părinților Teodorei nu se aud bocete. Se respiră durerea în fiecare colț al curții. O durere care nu are nevoie de cuvinte, pentru că toți cei prezenți o poartă în suflet. E ziua în care sicriul va ieși pe poarta unei case pline de flori și va pleca spre locul unde pământul e mai rece, dar poate mai liniștit.
Ziua despărțirii a venit prea devreme. Dar satul a știut să o întâmpine cu demnitate. Cu flori, cu candele, cu oameni care au înțeles că uneori, tot ce poți face este să fii acolo. Să taci, să aprinzi o lumânare și să strângi o mână. Pentru că în fața unei astfel de pierderi, prezența e singura formă de alinare care mai rămâne.