In articol:
- Deși e grav bolnavă, Manuela Cerasela Jerlăianu refuză să meargă la spital
- Andreea Mantea, impresionată de povestea poetei
În cadrul emisiunii „Trăiri alături de Andreea Mantea”, frumoasa prezentatoare a cunoscut-o pe Manuela Cerasela Jerlăianu, o poetă care este țintuită într-un scaun cu rotile. Scriitoare suferă de o boală ce amenință să o lase paralizată de la gât în jos, iar momentul este mai aproape decât pare, după cum a recunoscut chiar ea.
„În această seară mi-as dori să cunoașteți o persoană deosebită. Mi-am dorit enorm că o cunoașteți pe cea a căror rânduri dintr-o poezie m-au ajutat într-un moment din viața mea”, a spus vedeta.
„Am întâmpinat un necaz, m-am îmbolnăvit de o boală care nu se vindecă. Eu depind de un tratament până la finalul vieții și nu am făcut copii ca să nu riscăm. M-am născut sănătoasă, dar apoi am fost disgnosticată cu siringomielie. Medicii spun că apare în urma unor accidente sau te poți naște cu un defect și apare această boală între 20 și 40 de ani. La 28 de ani m-am îmbolnăvit”, a povestit Manuela Cerasela Jerlăianu, în cadrul emisiunii „Trăiri alături de Andreea Mantea”.
Manuela a început să scrie de mică, după cum a povestit chiar ea, dar multe dintre poeziile ei s-au pierdut. Abia mai târziu a început să scrie cărți pe care le-a și publicat.
„Am început să scriu poezii în joacă. Am început la 11 ani, visam să ajungă versuri pentru cântece în biserică. Mai târziu, ca fiecare adolescent, am încercat și versuri de dragoste, pentru cel pe care îl iubeam, simțeam să mă exprim așa. De la 28 de ani până la 39 de ani am tot scris și am adunat 180 de poezii, fapt care m-a făcut să simt că pot să scriu și că vreau mai mult.
Când mi s-a pus acest diagnostic m-am revoltat, am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare și că pierd controlul a tot ceea ce credeam că pot să fac. Lucram la Spitalul de Urgență Floreasca. Mii de oameni au fost internați când eu lucram acolo, am văzut tot felul de lucruri, dar nu mă gândeam că voi fi pe partea cealaltă. A fost un sentiment îngrozitor, de la cel care alerga de la pacient la pacient prin saloane, la cel care are nevoie de îngrijire”, a povestit Manuela Cerasela Jerlăianu.
Deși e grav bolnavă, Manuela Cerasela Jerlăianu refuză să meargă la spital
„Au fost momente în care m-a cuprins și depresia. Văzând oameni mai rău decât mine, mă gândeam că suferă, îmi dădeam seama că în momentul acela pentru ei înseamnă lupta și asta mi-a dat putere. La un moment dat în mintea mea s-a creat un blocaj și nu am vrut să mai merg la spital pentru că am văzut un caz extrem de grav și m-am văzut în viitor, adică aproape în momentul în care mă aflu acum. Poate să se ajungă până la paralizie de la gât în jos și am văzut un caz de genul acesta și nu am mai putut să intru în spital și nu m-am mai dus, cu toate că îmi dăunează. Boala a evoluat și am ajuns la faza de dinainte de… Nu am cum să lupt împotriva evoluției. M-ar ajuta recuperarea la mobilitate, dar, ca evoluție a bolii, nu pot să mai stagnez nimic. Am stagnat acum zece ani făcând o operație pe măduvă, e singura soluție. La nivelul măduvei se află problema”, a mai declarat poeta.
Andreea Mantea, impresionată de povestea poetei
Deși nu își poate mișca decât două degete, poeta nu-și plânge de milă. Se bucură că poate scrie și spune că asta a fost menirea ei pe lume.
Citeste si: VIDEO- Acuzații tulburătoare. Mai mulți copii ar fi fost bătuți de educatoare- stirilekanald.ro
„Pentru o persoană cu handicapul pe care îl are ea, este plină de viață. Ea nu este tristă, este extrem de împăcată cu ea și cu boala ei. Este conștientă că mult nu va mai ține, dar e atât de împăcată și atât de fericită cu ceea ce face încât mie mi se pare încredibil.”, a spus Andreea Mantea după ce a cunscut-o pe Manuela Cerasela Jerlăianu.
„În ultimii cinci ani s-a născut poetul, ca să zic așa. Am dat viață versurilor să ajungă pe hârtie. Prima carte este „Desenând pe cer”. Fiecare om are păcatele lui și dat fiind că încă suntem în haină pământească, eu simt altfel, simt că nu fac parte din această lume, nu mă regăsesc, mă simt între cer și pământ. Acest sentiment mi-a dat voie să scriu ca și cum aș fi trimisă să mă regăsesc și să îmi găsesc țelul. Țelul meu pe pământ este aceasta, nu ce am ales eu înainte să mă îmbolnăvesc, ci aceasta de a scrie”, a mai povestit poeta.
