
kanald.ro
Sfântul Antonie cel Mare 2024
Diverse
Sfântul Antonie cel Mare 2024. Viața, minunile, acatistul și rugăciunile sfântului.
Cine a fost viața Sfântului Antonie cel Mare, sărbătorit pe data de 12 ianuarie? Iată minunile, acatistul și rugăciunile sale!
Sfântul Antonie cel Mare este venerat în creștinism ca întemeietorul monahismului creștin. El a trăit în secolul al III-lea și la începutul secolului al IV-lea, fiind sărbătorit în fiecare an la data de 17 ianuarie.
Considerat "părintele monahilor", Antonie este cunoscut pentru viața sa de pustnic și pentru faptul că a trăit 85 de ani în pustiu, unde tămăduia bolnavii și-i vindeca pe cei demonizați.
Sfântul Antonie cel Mare s-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc, în anul 251, într-o familie de țărani creștini înstăriți. Încă din copilărie, el manifesta o atracție către viața religioasă, preferând să meargă frecvent cu părinții la biserică în loc să-și petreacă timpul cu alți copii de vârsta lui.
Povestea Sfântului Antonie este strâns legată de un moment semnificativ în viața sa, când a auzit în biserică, cuvintele din Evanghelie care i-au schimbat cursul vieții: "De voiești să fii desăvârșit, mergi, vinde avuțiile tale și urmează Mie" (Matei 19,21). Impresionat de aceste cuvinte, Antonie a decis să urmeze îndemnul Evanghelistului și să ducă o viață de sfințenie și ascetism în pustie.
Viața sa a devenit un exemplu pentru mulți care au căutat să își dedice viețile vieții spirituale și rugăciunii, și Sfântul Antonie cel Mare este adesea venerat și pomenit ca una dintre figurile cheie ale monahismului creștin.
Citește și: Calendar ortodox ianuarie 2024: Ce mai importante sărbători creștine din prima lună a noului an
Sfântul Antonie cel Mare prăznuit pe 17 ianuarie
Sfântul Antonie cel Mare este învățătorul și călăuzitorul monahilor, considerat întemeietorul monahismului creștin. Născut în Egiptul de Mijloc în anul 251 într-o familie creștină înstărită, Antonie și-a dedicat viața religioasă încă de la o vârstă fragedă. După moartea părinților săi, el a distribuit toată averea la săraci, și-a trimis sora la o comunitate de fecioare și s-a retras în singurătate pentru a se dedica vieții monahale.
Sfântul Antonie a adoptat un stil de viață ascetic, inspirat de exemplul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul.
Se spune că diavolul însuși a fost înfrânt de credința și puterea Sfântului Antonie. În ciuda ispitelor și luptelor spirituale, Antonie a rămas statornic în credința sa. Legenda povestește că diavolul s-a declarat învins în fața puterii credinței lui Antonie.
Sfântul Antonie cel Mare a trăit până la vârsta de 105 ani și s-a stins din viață în anul 356 în deșert, pe malul drept al Nilului.
Viața sa sfântă și exemplul său au influențat numeroși credincioși, iar moaștele sale sunt venerate și astăzi.În București, la biserica „Sfântul Cuvios Antonie cel Mare”, Curtea Veche, se găsește o icoană a sfântului care este considerată făcătoare de minuni. De asemenea, această biserică este unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din București și a supraviețuit unui incendiu devastator din 1847, păstrând unica icoană intactă.
Troparul Sfântului Antonie cel Mare
Râvnitor lui Ilie cu obiceiurile asemănându-te, Botezătorului cu drepte cărări urmând, Părinte Antonie, pustiului te-ai făcut locuitor și lumea ai întărit-o cu rugăciunile tale. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Condac 1: Glasul al 8-lea:
Podobie: Apărătoare Doamnă...
Fugind de întunericul cel negru al Egiptului, ai căutat pământul cel de viață dătător al pustiului. Prin înfrânare și nevoință veștejind săltările trupului Prealăudate, te-ai făcut pildă monahilor, de Dumnezeu cugetătorule, celor ce strigă: Bucură-te, Părinte Antonie!
Icos 1:
Om cu firea te-ai arătat, Părinte, dar te-ai văzut împreună-cetățean cu îngerii, căci ai viețuit pe pământ ca fiind fără de trup, Preacuvioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului; pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, odrasla cucernicului părinte;
Bucură-te, ramura credincioasei maici sfinte;
Bucură-te, vlăstarul cel neveștejit al Egiptului;
Bucură-te, povățuitorul cel mare al pustiului;
Bucură-te, că din tinerețe lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că firește de trup te-ai depărtat;
Bucură-te, arătătorule al căilor monahicești;
Bucură-te, cel ce voiești mântuirea muritorilor;
Bucură-te, izbăvitorul din înșelăciuni al celor mulți;
Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri;
Bucură-te, cel prin care Dumnezeu S-a preaînălțat;
Bucură-te, cel prin care satana s-a rușinat;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condac 2:
Văzându-te vrăjmașul pe tine, de Dumnezeu purtătorule, la înălțime ridicat, se ispitea a te împiedica de la toate faptele bune; însă după puțin, s-a rușinat de sporirea ta prin care, nevoindu-te cu trupul și înălțându-te cu sufletul, strigai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2:
Având cunoștința celor ce sunt ca și cum nu ar fi, ai trecut cu vederea pe cele trecătoare desfătări ale vieții; deci în mormânt închizându-te, prin multe necazuri te-ai înțelepțit, nădejdea spre Dumnezeu punându-ți; pentru care auzi acestea:
Bucură-te, insuflătorule al nădejdii în Dumnezeu;
Bucură-te, pierzătorule al nebuniei vrăjmașului;
Bucură-te, cel ce nu te înspăimânți de rănirile lui;
Bucură-te, biruitorul uneltirilor lui;
Bucură-te, lauda cea vestită a pământului Egiptului;
Bucură-te, cel mai strălucit decât toți monahii, lumina cea strălucită;
Bucură-te, floarea cea de Dumnezeu împodobită a cuvioșilor;
Bucură-te, frumusețea cea preastrălucită a sfinților;
Bucură-te, înțelepte deslușitor al înțelepților;
Bucură-te, luceafărul luminător al luceferilor;
Bucură-te, izvorul cel viu al pustiei;
Bucură-te, glasul cel puternic, risipitor al trândăviei;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condac 3:
Puterea Celui preaînalt tare te-a făcut în toate, Antonie fericite, că, văzând pornirea vrăjmașilor cea neputincioasă venind asupra ta, neclintit ai rămas și, cu darul înconjurat fiind de toate părțile, strigai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 3:
Având dumnezeiască dorință încă mai mult a fi necăjit, Cugetătorule de Dumnezeu, ai văzut dumnezeiescul har; că din cer lumină pogorându-se te-a cercetat pe tine în nevoință, și glas ai auzit întărindu-te, iar noi grăim către tine:
Bucură-te, fiu al dumnezeieștii lumini;
Bucură-te, locaș al Duhului Sfânt;
Bucură-te, făclia cea nestinsă a liniștii;
Bucură-te, canonul cel preadrept al înfrânării;
Bucură-te, privirea cea preadulce a îngerilor și a oamenilor;
Bucură-te, mărirea cea lăudată a celor aleși;
Bucură-te, izgonitorule al patimilor omenești;
Bucură-te, îmbogățitorule de dumnezeiesc har;
Bucură-te, Părinte, întâistătător al Părinților;
Bucură-te, preacinstite iscusit păzitor al celor neînsoțiți;
Bucură-te, cel ce covârșești întru cunoștință pe cei înțelepți;
Bucură-te, cel ce întărești pe credincioșii cei căzuți, ridicându-i;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condac 4:
Aprins fiind de dumnezeiasca dorință, către muntele pustiului ai alergat, Antonie, bucurându-te; iar cel nărăvit întru răutate un disc mare de argint a pus înaintea ta, însă tu, ca pe un gunoi defăimându-l, strigai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 4:
Nevoindu-te mai presus de fire, Părinte Antonie, și biruind relele vicleșuguri diavolești, mai presus de acestea te-ai arătat; deci, făcându-te cetățean al pustiei, auzi de la noi acestea:
Bucură-te, canonul și temelia pustnicilor;
Bucură-te, plângerea împotriva răilor vrăjmași;
Bucură-te, slujitorul slujbelor celor mai bune;
Bucură-te, dătătorule al celor care cer cele dumnezeiești;
Bucură-te, că rău ai pătimit, vrăjmașului împotrivindu-te;
Bucură-te, că, împreunându-te cu Dumnezeu, te-ai veselit;
Bucură-te, minunea cea preaveselitoare a îngerilor;
Bucură-te, cel ce ești rana grea a demonilor;
Bucură-te, credinciosule slujitor al lui Dumnezeu;
Bucură-te, înaintestătător al credincioșilor;
Bucură-te, cel prin care s-au deșertat cetățile;
Bucură-te, prin care munții în cetăți s-au schimbat;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Citește și: Sărbători ianuarie cu cruce roșie în 2024: Vezi care sunt marile sărbători din calendarul ortodox
Sfântul Antonie cel Mare sărbătorit pe 17 ianuarie
„ Bunule Părinte Antonie, cel ce durerile şi păcatele noastre le cunoşti, nu trece cu vederea glasurile de rugăciune ale celor ce aleargă la mijlocirea Ta şi nu te uita la nevrednicia celor ce Te roagă, ci la slava şi mila lui Dumnezeu, pe care Tu L-ai mărturisit şi spre care se îndreaptă rugăciunea ce Ţi-o aducem.
O, slăvite făcător de minuni, părintele săracilor, ocrotitorul văduvelor, sprijinitorul orfanilor, vino cu obişnuita Ta îndurare în ajutorul nostru prin rugăciunile Tale către Dumnezeu, ca să fim mângâiaţi în nevoi, ca să fim apăraţi de primejdii, de ispite şi de păcate.
Tu, cel ce ai făcut din pustiul Egiptului loc de preaslăvire a Marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului, fă şi din pustiul sufletului nostru, ars de necredinţă şi ros de patimi, loc plăcut Ţie, în care să se sălăşluiască virtutea, prin Tine să se mărească numele Tău cel sfânt, al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin .”
Surse: crestinortodox.ro, doxologia.ro