
kanald.ro
Actualitate
Joi, 19 august 2021, se împlinesc 140 de ani de la nașterea lui George Enescu!
Pe data de 19 august 2021, se împlinesc 140 de ani de la nașterea lui George Enescu, compozitor, violonist, pianist, dirijor şi pedagog, una dintre personalităţile artistice de geniu ale secolului XX şi cel mai important muzician român din toate timpurile.
George Enescu şi-a asumat rolul de ambasador al muzicii atât în ţară, cât şi în lume şi a contribuit la recunoaşterea internaţională a compozitorilor, dirijorilor şi interpreţilor din România.
Citeste si: 109 de la nașterea lui Nicolae Steinhardt. 10 sfaturi de viață oferite de marele intelectual
George Enescu a părăsit casa natală la vârsta de trei ani, când familia s-a mutat într-un conac impunător, la Cracalia, în satul vecin. La aceeaşi vârstă a auzit întâmplător, pentru prima oară, un taraf cântând într-o staţiune balneară situată în apropierea satului natal, urmând ca a doua zi copilul să imite instrumentele tarafului: vioara printr-un „fir de aţă de cusut pe o bucată de lemn”.
La vârsta de patru ani a început să descopere şi tainele pianului.
Tot atunci a primit o vioară şi a început să cânte, la început sub îndrumările tatălui său, mai apoi, după ureche, după un vestit lăutar din Dorohoi, Niculae Chiorul.La cinci ani, în 1886, vârsta la care deja visa să devină compozitor, a pus în partitură prima sa lucrare, „Ţara Românească, operă pentru vioară şi pian”. În mărturisirile biografice, George Enescu scria despre amintirile din copilărie. „Când mă gândesc la copilăria mea, simt încă în jurul meu climatul de înspăimântătoare vigilență în care creșteam.
Citeste si: 59 de ani de la moartea actriței Marilyn Monroe! Lucruri mai puțin știute despre sex simbolul secolului XX
„În izolarea primilor ani, copilul George Enescu a avut ca singur prieten cald și apropiat natura, care i-a cultivat imaginația înainte și dincolo de cuvinte. Mai mult, acest prieten devotat i-a deschis și calea spre vis, spre meditații și emoții. „Neputând să mă destăinui nimănui, îmi păstram în mine toate sentimentele. Ele se frământau și se desăvârșeau în adâncul sensibilității mele prea precoce”, își amintește Enescu, încercând să explice forța accentelor primite de un suflet de copil câștigat pentru totdeauna de fiorul artistic.” (George Manoliu – „George Enescu: poet și gânditor al viorii”, Ars Docendi, 2011)
La șapte ani, George Enescu a fost trimis să studieze la Conservatorul din Viena, pe care l-a terminat la vârsta de unsprezece ani, primind cea mai înaltă distincție.
Parcursul lui a continuat la Paris, cu o bursă de studii primită de la statul român, pentru a aprofunda instrumentul preferat, vioara. La vârsta de cincisprezece ani Goerge Enescu a compus „Poema română”. Prima lui compoziție a fost interpretată la Paris, la 6 februarie 1898, și a obținut un succes răsunător.
Citeste si: 14 ani de la moartea Patriarhului Teoctist! Preafericitul Părinte va fi comemorat în comuna natală
Anul 1901 a fost marcat de apariția unei lucrări care a făcut senzație și care a devenit curând cea mai populară compoziție a lui George Enescu în lumea întreagă: Rapsodia Română nr. 1 în la major. A urmat în 1902 Rapsodia Română nr. 2 în re minor, la fel de celebră.
Opera „Oedip”, tragedie lirică în patru acte pe un libret de Edmond Fleg, a fost compusă de George Enescu în perioada 1921-1931, fiind dedicată soției sale, Maria Tescaru Rosetti (mai cunoscută ca Maruca Cantacuzino). Premiera operei Oedip a avut loc la Paris, pe 13 martie 1936 și s-a bucurat de un succes imediat.
Sute de violoniști au urmat cursurile lui George Enescu în România, America, Anglia, Franța, Italia, ducând această învățătură în toate părțile globului. Printre discipolii săi care au cunoscut celebritatea se numără Yehudi Menuhin, Arthur Grumiaux, Christian Ferras, Ida Haendel.
Compozitorul Alfred Alessandrescu spunea despre calitățile pedagogice ale muzicianului: „Enescu a fost învățătorul compozitorilor români, arătând cât de minunate roade se pot obține prin prelucrarea muzicii noastre populare cu mijloacele artistice cele mai desăvârșite. În același timp, el a fost apreciat de către lumea muzicală de pretutindeni, atât ca violonist, cât și ca dirijor, drept unul din cei mai desăvârșiți interpreți ai vremii noastre. La aceste însușiri s-au adăugat farmecul personal, nesfârșita bunătate și generozitate care l-au caracterizat pe omul Enescu.”
Pe data de 6 septembrie 1946, George Enescu şi soţia lui, Maria Cantacuzino-Enescu, părăseau definitiv România. Cei doi au ţinut ascunsă intenţia lor de a pleca în exil de frică să nu fie împiedicaţi de autorităţile comuniste, care tocmai se instalau la Bucureşti. George Enescu a murit pe 4 mai 1955, la Paris.