Mica Unire din 24 ianuarie 1859

Actualitate

5 mari schimbări pe care le-a adus Mica Unire din 24 ianuarie 1859

Simona Costache Autor

Publicat: 10:43, 23 ianuarie 2024

Mica Unire din 24 ianuarie 1859 a reprezentat debutul înfăptuirii statului român de astăzi. La data de 24 ianuarie 2024, se împlinesc 165 de ani de la Unirea Moldovei cu Țara Românească.

Unirea Principatelor Române s-a înfăptuit la jumătatea secolului al XIX-lea, prin care Moldova și Țara Românească s-au unit, purtând numele de Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești.

Istoria Micii Uniri

Întreg procesul de unificare a debutat între 1831-1832, odată cu adoptarea Regulamentelor Organice în Muntenia și Moldova, care sugerau nevoia unificării politice; urmată de perioada 1833-1835- acordurile vamale și de data de 1 ianuarie 1848, când au început să fie lichidate posturile vamale între cele două țări, în timpul domnilor Mihail Sturdza și Gheorghe Bibescu.

Citeste si: Substanța care ar fi ucis-o, de fapt, pe Andreea Cuciuc! Mama fetei aruncă bomba, la aproape un an de la moartea ei- kfetele.ro

Unirea s-a bazat pe puternica alipire economică și culturală a celor două țări, care a fost posibilă odată cu alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, colonel moldovean, ca domnitor al celor două principate- în Moldova la data de 5 ianuarie 1859 și în Țara Românească câteva zile mai târziu, la data de 24 ianuarie 1859.

„Unirea Principatelor și dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza deschide o nouă epocă, iar această epocă s-a remarcat prin organizarea tânărului stat modern pe principii noi, pe baza ideologiei liberale, dublată de cea referitoare la națiune a stat la baza construirii tuturor statelor moderne din Europa.

Cu alte cuvinte, ce se întâmplă la Gurile Dunării după 1859 reprezintă un fenomen în această zonă balcanică consonant cu evoluții similare din Europa Occidentală.

De altfel, proiectul prin care elita pașoptistă reușește să-l impună pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor în ianuarie 1859 este un proiect copiat după unul occidental, adus în spațiul românesc și pus în practică de condițiile concrete create de unirea principatelor”, spune Alin Ciupală, profesor în cadrul Facultății de Istorie a Universității din București, conform romania.europalibera.org.

Soarta principatelor Moldovei și Țării Românești s-a schimbat radical în urma războiului Crimeii (1853- 1856), atunci când Marile Puteri au învins Rusia.

Citește și: Ce beneficii primesc angajații care lucrează pe 24 ianuarie 2024. Această zi este liberă de la stat

Ce schimbări a adus Mica Unire din 24 ianuarie 1859

Unirea Moldovei cu Țara Românească a reprezentat intrarea statului român în epoca sa modernă, construcție culturală și economică care a început sub domnia lui Alexandru Iona Cuza. Anulare protectoratului rusesc a fost un pas foarte important care le-a permis românilor să-și aplice cererile menționate în cadrul Adunărilor Ad-hoc, respectiv, reformele, unirea și neutralitatea.

Sprijinul occidental, prin debutul domniei lui Alexandru Iona Cuza, a fost startul adoptării și aplicării unui mult dorit și idealizat program național.

Alexandru Iona Cuza inițiază o serie de reforme importante: r eforma agrară, secularizarea averilor mănăstirești, legea electorală, reforma în educație. Domnitorul a întâmpinat obstacole în impunerea reformelor în primii ani de domnie, așa că îl va proclama premier pe Mihai Kogălniceanu în anul 1863. Dintre acestea, amintim:

Penița lui Vodă

Cea dintâi, dar și cea mai puțin cunoscută lege este cea care a presupus reordonarea și reorganizarea administrației locale, adoptată în martie 1864- legea comunală și legea consiliilor județene.

Prin aceste prevederi, satele și cătunele se organizau în comune rurale, mai multe comune formau o plasă, iar mai multe plăși formau un județ. Pe baza votului cenzitar (în funcție de averea deținută), consiliile alese realizau administrația județelor și a comunelor. Astfel, un prefect era ales pentru a conducerea administrației județului, un subprefect (care mai târziu se nume pretor) conducea plasa, iar un primar se afla în fruntea unei comune.

Instrucțiunea publică

La data de 25 noiembrie 1864, a fost promulgată legea în ceea ce privește Instrucțiunea Principatelor Unite, care instituia școala primară, secundară, superioară, cât și pe cea particulară. Conform legii, părinții cu copii pe care nu îi înscriau la școală sau care nu o frecventau, erau sancționați cu o amendă. Dreptul la educație era asigurat prin gratuitate pentru toți copiii, indiferent de gen, categorie socială sau de familia de proveniență.

Legea a mai presupus aplicarea unei programe școlare singulare atât pentru învățământul primar de la oraș, cât și pentru cel rural, atât pentru învățământul public, cât și pentru cel privat. De asemenea, este momentul în care are loc trecerea definitivă la ortografia latină, de la cea chirilică.

Legea agrară

Legea agrară a fost adoptată în anul 1864 și a presupus împroprietărirea cu pământ a peste 400 000 de familii de țărani, la care se adaugă încă circa 60 000 care au intrat în posesia unui teren pentru grădină și pentru casă, în care aveau posibilitatea să plătească terenurile statului în termen de 30 de ani.

La final, s-a ajuns ca țăranii să dețină un procent de 30 din terenul agricol, iar 70% era deținut de stat sau de moșieri.

De asemenea, impozitele către stat au fost introduse, ceea ce a creat probleme și opoziții în rândul țăranilor. Până la introducerea reformei, practica are aceea de negociere între țărani și boieri pentru dările pe care era necesar să le achite. După introducerea legii agrare, plățile nu mai putea fi negociate, ci doar amânate, statul neținând cont dacă țăranii au traversat perioade grele în familia sau din punct de vedere economic, boli sau secete.

Pentru că natalitatea era în continuă creștere în mediul rural, media fiind peste 10 copii, legea s-a dovedit a fi ineficientă pe termen lung. Proprietățile primite erau împărțite între copii, aceeași situație întâmplându-se și cu generația ce avea să vină.

„Legea a avut un efect mai pervers pe termen lung- a indus iluzia că statul va regla mereu problema pământului, care era una de natură socială, dar și demografică, economică. De aici cererile repetate ale țăranilor de a se face noi împărțiri de pământ, de aici, 1907”, spune Florea Ioncioaia, profesor la Universitatea Alexandru-Ioan Cuza Iași, conform romania.europalibera.org.

Citește și: Semnificația istorică a zilei de 24 ianuarie. Vezi ce evenimente importante au avut loc la această dată

Legea Electorală și Constituția

Conveția de la Paris, care a avut loc în anul 1858, a jucat rolul unei constituții până la data de 2 mai 1864, atunci când Alexandru Ioan Cuza pur și simplu a dizolvat Adunarea Legiuitoare, în loc să fie înlocuită, după ce aceasta a respins reforma agrară.

În acest fel, domnitorul a inițiat o lege electorală și o cu totul nouă constituție, care s-a numit „Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris” și a organizat un referendum.

Controversele și reacțiile revoltătoare au apărut atât din partea elitelor conservatoare, cât și ale celor liberale. Prin noua Constituție implementată, Alexandru Iona Cuza avea să devină principalul actor pe scena politică, având dreptul de inițiere a legilor, dar și drept de veto în ceea ce privește legile votate (Parlamentul putea doar să voteze legile inițiate de domnitor).

Legea Electorală a presupus să împartă alegătorii în două mari categorii: direcți- intelectualii, cu vârsta de peste peste 25 de ani, trebuind să plătească cel puțin patru galbeni ca taxă, și alegători indirecți (aceștia votau prin delegați)- analfabeți cu vârsta de peste 30 de ani, plătitori de taxe de la 40 până la 110 lei. Condiția obligatorie pentru ca alegătorii să aibă drept de vot era să plătească taxele.

În acest fel, în parlament au putut intra un număr mare de susținători ai lui Alexandru Ioan Cuza, urmând ca domnitorul să reușească să treacă de noul Parlament creat reformele pe care dorea să le inițieze.

La un pas ca alegerile să fie falsificate, iar Unirea din 24 ianuarie 1859 să nu existe

Dacă în Țara Românească decizia pentru Unire a fost îmbrățișată de majoritatea membrilor din cadrul Divanului Ad-hoc, în Moldova situația a fost controversată și tensionată. În acest caz, Nicolae Vogoride, caimacan (locțiitor la conducerea Moldovei), a fost împins de la spate de Imperiul Otoman să se opună Unirii, promițându-i domnia în cazul în care Unirea nu va avea loc. În consecință, acesta a falsificat listele electorale din cadrul Divanului Ad-hoc.

Citeste si: Schimbări în modul de acordare a tichetelor de masă 2025: Ce valoare au acestea și cine sunt cei care le primesc- kanald.ro

Citeste si: Gestul facut de Alexandra Cuhuteac, fosta iubita a lui Cristian Botgros la aproape un an de la moartea Andreei Cuciuc: "I-ai facut cel mai frumos cadou!"- radioimpuls.ro

Nicolae Vogoride a fost deconspirat după ce s-a confesat fratelui său din Constantinopol prin scrisori. Acestea au fost furate și uterior publicate la scară europeană, la Bruxelles. Marea descoperire avea să declanșeze scandaluri și controverse serioase la nivel național și european. Drept urmare, Marile Puteri au decis să rupă legăturile cu Impreiul Otoman, solicitând întâlniri cu Napoleon- împăratul Franeței și cu regina Victoria- Marea Britanie. În acest fel, alegerile false au fost anulate, iar în toamna lui 1857 au avut loc noi alegeri, în urma cărora cu toții au fost de acord cu Unirea Principatelor Moldovei și Țării Românești.

Jurământul- discursul oficial al lui Alexandru Ioan Cuza

La București, la data de 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza și-a depus jurământul ca Domn al Principatelor Unite.

„Jur în numele Prea Sfintei Treimi și în fața Țării mele, că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele Principatelor Unite, că voi fi credincios constituției în textul și în spiritul ei, că în toată domnia mea voi veghea la respectarea legilor pentru toți și în toate uitând toată prigonirea și ura, iubind deopotrivă pe cel ce m-a iubit și pe cel ce m-a urât, neavând dinaintea ochilor mei decât binele și fericirea nației române.

Așa Dumnezeu și compatrioții mei să-mi fie ajutor!”

Discursul oficial al omului politic Mihai Kogălniceanu

La data de 1 ianuarie 1859, Mihail Kogălniceanu și-a rostit discursul la Iași, în cadrul Adunării Elective, cu ocazia proclamării lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei.

„Măria Ta,

După una sută cincizeci şi patru de ani de durere, de umilinţă şi de degradaţie naţională, Moldova a reintrat în vechiul său drept consfinţit prin Capitulaţiile sale, dreptul de a-şi alege pre capul său, pre Domnul.

Prin înălţarea Ta pe Tronul lui Ştefan cel Mare s-a reînălţat însăşi naţionalitatea română. Alegându-te de Capul său, neamul nostru a voit să împlinească o veche datorie către familia ta, a voit să-i răsplătească sângele strămoşilor tăi vărsat pentru libertăţile publice.

Alegându-te pre tine Domn în ţara noastră, noi am vroit să arătăm lumii aceea ce toată ţara doreşte: la legi nouă – om nou!

O, Doamne! Mare şi frumoasă îţi este misia;

Constituţia din 7 august 1858 ne însemnează o epocă nouă şi Măria Ta eşti chemat să o deschizi! Fii, dar, omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrariul; fă ca legea să fie tare; iar tu, Măria Ta, ca Domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales pentru acei pentru care mai toţi Domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi.

Nu uita că dacă cincizeci de deputaţi te-au ales Domn, însă ai să domneşti peste două milioane de români.

Fă, dar, ca Domnia ta să fie cu totul de pace şi de dreptate, împacă patimile şi urile dintre noi şi reintrodu în mijlocul nostru strămoşească frăţie. Fii simplu, Măria Ta, fii bun, fii Domn cetăţean; urechea ta să fie pu rurea deschisă la adevăr şi închisă la minciuni şi linguşire.

Porţi un frumos şi scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. Să trăieşti, dar, mulţi ani ca şi dânsul; să domneşti ca dânsul, şi fă, o Doamne, ca prin dreptatea Europei, prin dezvoltarea instituţiilor noastre, prin simţămintele tale patriotice să mai putem ajunge la acele timpuri când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor Împăratului din Bizanţ că “România nu are de ocrotitor decât pre Dumnezeu şi sabia sa”.

Să trăieşti, Măria Ta!”