Cazul straniu al Juanei Muñoz, femeia care trăieşte de 13 ani într-o cuşcă de sticlă

 

Juana Muñoz, în vârstă de 53 de ani, trăieşte în oraşul spaniol Cadiz. Totul a început acum 29 de ani, când femeia a dezvoltat o boală misterioasă: sensibilitate multiplă la agenţi chimici. Ea este alergică la orice substanţă chimică, iar cel mai mic contact cu chimicalele o poate omorî. Şi cum o nenorocire nu vine niciodată singură, Juana Muñoz a mai fost diagnosticată cu sindrom de oboseală cronică şi electrosensibilitate.

 

Juana spune că tot acest coşmar a început acum 29 de ani, de la nişte cartofi pe care soţul ei îi plantase în grădină. Îşi aminteşte că, după ce a atins cartofii, buzele şi ochii au început să i se umfle. Până când a ajuns la spital, întregul corp i se umflase şi îşi aduce aminte că arăta „ca un monstru”. A fost tratată cu corticosteroizi, iar apoi a fost externată.

 

Dar, după păţania cu cartofii, ori de câte ori intra în contact cu substanţe chimice avea stări de vomă, oboseală, iritaţii ale pielii, asfixie şi diferite reacţii alergice. Juana îşi aminteşte că acei cartofi fuseseră stropiţi cu un pesticid care a fost interzis la doi ani după ce ea a suferit prima criză. Femeia este convinsă că acel pesticid i-a declanşat sensibilitatea la agenţi chimici.

 

Odată cu trecerea timpului, sensibilitatea Juanei s-a înrăutăţit. De asemenea, ea a fost diagnosticată cu fibromialgie şi cu sindrom de oboseală cronică. În consecinţă, medicii au decis că trebuie izolată într-o „cuşcă” de sticlă de 25 de metri pătraţi, aflată în grădina familiei. Ea trăieşte acolo de 13 ani şi speră că într-o zi va putea să iasă şi să aibă din nou o viaţă normală.

 

Juana nu poate părăsi cuşca fără să urmeze un protocol foarte strict. Dacă cineva vrea să intre în cuşcă, trebuie mai întâi să facă duş cu produse de curăţare care nu conţin chimicale şi să poarte papuci din bumbac organic. Cel mai dureros este că familia ei nu poate s-o atingă fără să-i pună viaţa în pericol. Juana are doi copii, de 26 şi, respectiv, 29 de ani. Aceştia o pot îmbrăţişa de două ori pe an, şi aceasta numai după ce trec prin câteva zile de pregătiri. Soţul Juanei ajută, la rândul lui, cum poate. El cultivă în grădină produse organice, care alcătuiesc dieta zilnică a Juanei. De două ori pe lună, ea se hrăneşte cu carne organică furnizată de producători de încredere.

 

De patru sau cinci ori pe lună, Juana consumă peşte. Ea poartă haine din bumbac organic şi foloseşte o mască de ceramică făcută special pentru ea în Germania, pentru a inhala oxigen atunci când simte că nu poate respira.

 

Citeşte continuarea pe INCREDIBILIA.RO.