WowNews logo WOWnews
Stories
Soția lui Emil Boc
Emil Boc și soția

Vedete

Cine este și cu ce se ocupă soția lui Emil Boc? Oana Boc a stat departe de lumina reflectoarelor

Pe Emil Boc îl cunoaște toată lumea, însă puțini știu cine este soția primarului din Cluj.

Emil Boc și soția lui formează un cuplu de mai bine de 26 de ani, însă puțini știu cu ce se ocupă Oana Boc și ce pasiuni are aceasta. Primarul din Cluj a preferat să își țină viața privată departe de ochii curioșilor, iar din acest motiv puține lucruri se cunosc despre familia Boc.

Citeste si: Incredibil ce a pățit Dorobanțu de la „Casa iubirii”! Postarea cu care tânărul și-a îngrijorat fanii: „N-am nici de mâncare, n-am nici de băut!”- kanald.ro

Cine este soția și cu ce se ocupă soția lui Emil Boc?

Oana și Emil Boc formează un cuplu de mai bine de 26 de ani și au împreună două fete, Cezara și Patricia. Toată lumea îl cunoaște pe cunoscutul primar din Cluj, însă puțini știu cine este și cu ce se ocupă soția lui Emil Boc. Oana Boc se pare că este lector univ. dr. la departamentul de Limba română şi lingvistică generală din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai' din Cluj-Napoca, școală unde a continuat să rămână și după ce şi-a terminat studiile în anul 1993. Soția

lui Emil Boc avea în anul 2016 salariu de aproximativ 3.200 de lei pe lună de la Universitatea unde era profesoară. 

Soția lui Emil Boc
Oana Boc

„În fiecare zi mă întâlnesc cu tineri plini de entuziasm, îndrăgostiţi, pentru care viaţa nu este o rutină, ci o permanentă descoperire a unor întrebări esenţiale, în fiecare zi mă întâlnesc cu căutători de sens, cu exploratori ai unor spaţii ştiinţifice sau ai unor lumi imaginare, astfel încât fiecare zi este o amintire care îmi rămâne întipărită în minte', spunea Oana Boc.

Soția lui Emil Boc
Oana Boc

Pe lângă faptul că este cadru didactic, Oana scrie și poezii și este pasionată și de muzica rock. Până la momentul actual, femeia are câteva albume publicate de poezii.

„De fiecare dată se întâmpla să plouă/ când mă priveai în felul acela/ şi fulgerul mă făcea să tremur,/ pentru că de fiecare dată mă/ străbătea/ până la glezne de adânc./ Mă ţineai în braţe foarte puţin,/ dar după aceea trupul meu tot/ era tatuat cu fluturi/ care îşi luau zborul, pe rând,/ la începutul fiecărei secunde.

/ Degeaba încercam să-i opresc,/ uneori chiar le rupeam câte o aripă,/ doar să rămână./ Ei zburau, totuşi, chiar şi cu o aripă/ frântă/ în zigzaguri buimace, cu echilibrul/ fragil./ Am înţeles apoi că acesta le era rostul:/ să-mi rupă câte o secundă din trup/ şi să zboare departe,/ reconstituindu-mă în văzduh/ pentru ochii tăi/ în serile cu ploaie”. – fragment din poezia „Trenul”, creaţia Oanei Boc.