Stiri

Emoționant! Mai mulți bolnavi de cancer, ultimele cuvinte înainte să moară: „La revedere, mamă”

Mai mulți bolnavi de cancer în fază terminală și-au scris gândurile într-un jurnal. Iată ce spun cei care știu că viața lor se va sfârși în curând, fără să mai poată face ceva.

Distribuie pe:

Autor: M.V.

Mai mulți bolnavi de cancer de la Compartimentul de Îngrijiri Paliative de la Institutul Regional de Oncologie Iaşi (IRO)  au strâns într-un jurnal file din viața lor. Aceștia au dorit să lase un mesaj prin care să le dea curaj ceilorlalți, dar și să le mulțumească celor care le-au fost alături.

Medicii care se ocupă de acești pacienți aflați în stare terminală încearcă să le aline durerea și să le păstreze vie memoria. De-a lungul anilor, mai multe mesaje au fost strânse într-un jurnal. Iată ce au scris pacienții deznădăjduiți:

Cântec pentru mama

„Mă numesc M.C şi sunt diagnosticată cu neoplasm de sân cu metastaze osoase, iar Îngrijiri paliative este secţia care m-a făcut să înţeleg că trecerea noastră, a celor grav bolnavi, de la viaţa aceasta spre lumea de dincolo se poate face mai civilizat şi cu mai puţină suferinţă decât credeam până acum. După ani de muncă în spate fiecare are dreptul la o moarte decentă”, aşa începea, în 2016, mărturia unei paciente aflate în fază terminală.

Textul acesteia se află pe una dintre primele pagini ale caietului, scris înghesuit, de mână. Alături de el, în paginile ce urmează, un copil a înşirat greoi, cu litere rotunjite, un „Cântec pentru mama”, pe care l-a însemnat de-a latul foii, c-o menţiune: căci nu-i nimic mai scump pe acest pământ ca numele de mama”.

„Boala? E ceva declarat de doctori - treaba lor! Eu? Situaţia pe care o experimentez acum şi simt că e cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat.

M-am regăsit. M-am descoperit (limite, frici ascunse, amărăciuni justificate doar de mine, orgoliu, EGO-ul care a fost cel mai mare duşman al meu). Mi-am regăsit adevărata putere interioară de a trăi în legătură cu sinele meu. N-am crezut că eu, care nu suport prea bine spitalele, mă voi simţi aici ca acasă. Şi nu mint. De ce aş face-o? Am încercat să vă spun că şi în situaţia asta se poate trăi frumos, bine, uşor. Să fiţi sigur. Experimentez asta deja şi viaţa e frumoasă”, scria M.I., în 2017.

În 2016, D.P a notat în caietul prețios câteva gânduri emoționante.

„Domnule doctor, Eu cred că dumneavoastră şi doamna doctor luaţi decizia cea mai bună în combaterea bolii pe care o am. Aşa că am luat hotărârea să stau în spital până când dumneavoastră aţi găsit antidotul şi eu cred că mă simt bine. Altfel nu mă duc acasă. eu sper într-o reuşită şi să merg acasă cântând de bucurie şi să povestesc şi altora ceea ce aţi făcut pentru a mă însănătoşi”.

Citeste si: Cea mai veche rugăciune, lăsată chiar de Mântuitorul Iisus Hristos! Îți luminează mintea și te scapă de boală

Citeste si: Trupa One Direction, în doliu! A murit la numai 18 ani

Citeste si: Fostul șef al DNA s-a sinucis în această dimineață! Nu s-a mai putut face nimic pentru el

O gardă tristă

Și asistenții au parte de momente grele la Compartimentul de Îngrijiri Paliative de la Institutul Regional de Oncologie Iaşi (IRO). Aceștia stau, de cele mai multe ori, ținându-i de mână pe bolnavi și alinându-le durerea. Și aceștia au scris în jurnal experiențele care i-au marcat.

„O experienţă de viaţă adăugată la scrisoarea mea de intenţie. Am călătorit, am experimentat, am simţit suferinţa în fiecare colţişor din mine, însă raţiunea, conştiinţa, nu m-au abandonat aşadar simt, observ în concrect că acest loc în care mă aflu acum este..viu, revigorant, luminos prin termeni de comparaţie cu alte spitale din Anglia şi Belgia. Există viaţă şi înainte şi după moarte sau sfârşit de capitol. La revedere, mamă!”, îi scria A.I. mamei sale, internată la IRO în 2017.

Brancardierul V.H. își nota în 2014 în jurnal că nu o va uita niciodată pe o pacientă.

Totuşi conversaţia cu pacienta a adâncit tristeţea mea, dar totuşi stau să mă gândesc că este o tristeţe dulce. De curiozitate mă uit peste foaia de observaţie la diagnostic. Doar cuvântul neoplasm aş fi vrut să nu fie scris.

Nu aş fi vrut pentru această pacientă care are dorinţă să trăiască, să moară pentru copiii şi nepoţii ei. De ce o tristeţe dulce? Cu timpul îi voi uita numele. Îmi voi aduce aminte cu drag când voi întâlni un nume asemănător sau o persoană care să semene cu această pacientă. Pentru ea am doar un gând bun şi o rugăciune pe care o voi spune duminica la biserică.

Ce mă întreb este dacă va ieşi învingătoare în lupta ei cu cancerul. Dacă nu va birui, cu siguranţă va păşi în lumea cealaltă ca un general care a luptat cu dârzenie pe câmpul de luptă şi chiar dacă nu a învins şi nu a câştigat bătălia va lăsa un exemplu de luptător pentru camarazii săi în viitoarele bătălii”, nota acesta.

foto: adevarul.ro.

 

Galerie foto