
kanald.ro
Actualitate
S-au împlinit 141 de ani de la nașterea poetului Tudor Arghezi.
S-au împlinit 141 de ani de la naşterea lui Tudor Arghezi, unul dintre autorii de prim rang ai perioadei interbelice.
Tudor Arghezi, pe numele său Ion Nae Theodorescu, s-a născut la data de 21 mai 1880 în București. A fost un scriitor român, cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești. A scris teatru, proză, pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură română.
Citeste si: Lovitură cumplită pentru fiica Oanei Roman! Ce i-a făcut Marius Elisei în prima zi de școală- kfetele.ro
Este fiul lui Nae Theodorescu și al Mariei Theodorescu, originari din Târgu Cărbuneşti, judeţul Gorj. Între 1887 și 1891 a fost elev al Școlii primare „Petrache Poenaru”, iar între 1891 și 1896 urmează cursurile gimnaziului „Dimitrie Cantemir” și apoi pe cele ale liceului „Sfântul Sava” din București.
Viaţa lui Arghezi a fost una demnă de roman, acesta fiind, pe rând, un tânăr fără studii liceale încheiate, călugărul Iosif de la Mănăstirea Cernica, diacon, muncitor în străinătate ca bijutier şi ceasornicar, deţinut în două rânduri din cauza convingerilor politice exprimate ca ziarist şi deţinător al unui copil ilegitim, pe nume Eliazar Lotar Teodorescu.
Pe 30 iunie 1896 are loc debutul său literar, în ziarul „Liga Ortodoxă” cu poezia „Tatăl meu”, semnată I.N.
Theodorescu. Între anii 1897 și 1899 publică versuri și poeme în proză la „Revista Modernă” și „Viața nouă” pe care le semnează pentru prima oară cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Întrerupe studiile și se angajează, în urma unui examen de chimie, ca laborant la fabrica de zahăr Chitila.La vârsta de 19 ani a trăit prima dramă a vieţii sale, iubita sa, de care era îndrăgostit nebuneşte, a murit, iar el, extrem de tulburat, a încercat să-şi caute alinarea îndreptându-se către Dumnezeu.
Între anii 1900 – 1904, poetul se călugăreşte la Mănăstirea Cernica, sub numele Iosif, iar liniştea acelei vieţi îi permite să deprindă, pe îndelete, tainele folosirii cuvintelor. Totuşi, în acei ani în care căuta împlinirea prin credinţă, el are o aventură cu profesoara Constanţa Zissu, în urma căreia aceasta a rămas însărcinată, ceea ce o determină să se refugieze la Paris pentru a ascunde sarcina.
În anul 1905 se naşte primul copil al lui Arghezi, Eliazar Lotar Teodorescu, iar poetul renunţă la călugărie şi pleacă şi el în capitala Franţei, unde reglementează situaţia micuţului şi îl recunoaşte cu acte în regulă.
Începând cu anul 1912, poetul publică, sub pseudonimul Tudor Arghezi, versuri, pamflete şi articole polemice în publicaţiile „Facla”, „Viaţa Românească”, „Teatru” sau „Rampa”. El şi-a luat pseudonimul de la Argesis, vechiul nume latin al râului Argeş în îmbinare cu numele de familie al tatăului – Theodorescu-Tudor.
Citeste si: Cine a fost Mihail Sadoveanu. Viața și operele prozatorului român
După izbucnirea primului război mondial, Arghezi a scris articole împotriva taberei politice conduse de partidul național liberal și de grupul de susținători ai lui Take Ionescu.
În perioada 1918 - 1919 e închis împreună cu 11 ziariști și scriitori, printre care și Ioan Slavici, la penitenciarul Văcărești, acuzat de trădare, deoarece colaborase cu autoritățile germane. După un an de închisoare este eliberat, prin decret regal, alături de ceilalţi ziarişti.
În anul 1926, Arghezi cumpără terenul pe care şi-a construit celebra locuinţă „Mărţişor”, pe dealul Mărţişorului, chiar în vecinătatea închisorii Văcăreşti. În 1927 apare prima sa carte de poezii „Cuvinte potrivite”, iar un an mai târziu, apare ziarul „Bilete de papagal”.
După această dată, Tudor Arghezi va publica mai multe volume de versuri, romane și nenumărate articole. În 1929 publică prima sa carte de proza, „Icoane de lemn”, iar în 1931 va publica placheta de versuri „Flori de mucigai” legată, ca și „Poarta neagră”, de anii de detenție.
În 1934 publică romanul „Ochii Maicii Domnului”, tema principală fiind dragostea maternal, iar în anul următor publică volumul „Versuri de seară”. În 1936 apare romanul „Cimitirul Buna-Vestire”.
Începând cu 1947, i se interzice orice apariţie în presă, iar în 1948 este desfiinţat, în „Scânteia”, într-un celebru articol „Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei”, în care întreaga operă a poetului este terfelită, iar viaţa sa urma să se desfăşoară în exil, la Mărţişor, alături de soţie şi cei doi copii, Baruţu şi Mitzura Arghezi.
În perioada 1952 - 1967 poetul a fost „reabilitat” treptat, la sugestia lui Gheorghe Gheorghiu Dej, și este distins cu premii și titluri, ales membru al Academiei Române, sărbătorit ca poet național la 80 și 85 de ani și deputat în Mare Adunare Națională.
La 14 iulie 1967, poetul moare și este înmormântat, în cadrul unor funeralii naţionale, alături de soţia sa Paraschiva, în grădina casei din strada Mărţişor, care începând cu anul 1974, conform dorinţei sale testamentare, a devenit Casă Memorială. Casa cuprinde mobilier, cărţi, obiecte de artă, fotografii, documente originale ale poetului Tudor Arghezi, iar alături se află şi tipografia acestuia, unde sunt expuse volume, documente, reviste şi imagini din istoria familiei acestuia şi a „Mărţişorului”.