Ulterior, Cristina l-a cunoscut pe soțul ei iar cei doi au încercat, la un moment dat, să devină părinți. Propriul ”vis la cheie” al Cristinei avea să fie mult mai greu de realizat decât a crezut vreodată.
Designerul a povestit într-un interviu pentru publicația Life, cum a ajuns și cât de greu i-a fost să adopte un copil.
Cristina Joia: ”Devenisem un cobai pentru teste medicale”
”Dar m-am îndrăgostit, ne-am căsătorit și când am încercat corpul meu a zis pardon! Și au urmat câțiva ani în care am tot așteptat, sperat, dorit, nu aș zice că am trecut printr-o depresie, a fost o perioadă bulversantă
pentru mine: treceam din clinică în clinică, în Ungaria, Austria, România, devenisem un soi de cobai pentru teste medicale. La un moment dat ne-am oprit și am zis că nu aveam nici eu, nici soțul meu, ego-ul de a avea copilul născut de mine. Andrei este mai bine decât dacă îl făceam eu, jur!
Cristina este designer de interior[Sursa foto: Facebook Cristina Joia]
Realitatea este că noi am ajuns la direcția de specialitate din București, cu intenția de a adopta un copil.
Dar ne-au descurajat cei de acolo. Ne-au zis clar: „de ce țineți neapărat să adoptați? Noi nu avem copii sănătoși! Avem copii de la femei care au fost bătute de peștii lor. Sunteți tineri, frumoși, nu mai bine mergeți acasă și vă luați un cățel?”, a povestit Cristina Joia pentru life.ro.
Tot procesul de căutare a durat 3-4 ani, după cum a povestit Cristina. În cele din urmă, a venit și vestea cea mare.
”Andrei nu văzuse carne sau banane până la 3 ani”
”Într-o dimineață a venit telefonul. Așteptarea se scurtează când tu nu ai pretenții.
Adică, din ce am văzut noi la școala de părinți, sunt oameni care bifează în formular că nu vor să fie de etnie, să fie fetiță, culoarea ochilor, culoarea părului și așa mai departe. Noi nu am avut nicio pretenție. Un singur lucru nu voiam: probleme psihice grave, adică ceva ce nu pot eu repara cu doctori, dragoste și efort. În rest, putea fi verde cu picățele. Deci, așteptarea se reduce în momentul în care tu realmente îți dorești să devii părinte, fiindcă părinte nu te naști sau dai naștere.
Părinte devii cu fiecare zi de dragoste împărtășită cu copilul tău.
Cristina se recuperează după agresiunea de zilele trecute[Sursa foto: Facebook Cristina Joia]
Iar când a venit poza lui Andrei și i-am văzut ochii am știut că el este copilul nostru. Acest copil, până la 3 ani nu văzuse o bucățică de carne, ne-a confirmat doctorul, ori o banană, de ananas nu mai vorbesc. Doar mâncare de cartofi văzuse până atunci. Nu știa pe unde să se urce pe tobogan.
El știe acum toate lucrurile astea, știe că a fost adoptat, fiindcă ni s-a părut că este dreptul lui să începem această relație onest și să știe tot adevărul”, am mai povestit Cristina Joia pentru sursa citată.