
kanald.ro
Vedete
Momentul care l-a marcat pe viață pe Florin Piersic și care a îndurerat-o pentru totdeauna pe mama sa. Iată ce a declarat actorul!
Florin Piersic este un nume mare în lumea actoriei românești. Toată lumea îl știe pe actor cu zâmbetul pe buze, cu vorbele la el și gata să facă oricând câte o glumă. Însă, artistul nu a fost tot timpul așa, au fost și momente triste pe care nu le va uita niciodată. Unul dintre acestea este cel în care sora vedetei a murit înecată și modul în care mama sa a reacționat.
În noua sa carte, Florin Piersic le povestește cititorilor mai multe amintiri pe care nu toată lumea le știa despre el. Una dintre acestea a fost atunci când sora sa, Lucica a încetat din viață în apele Prutului.
„Îmi amintesc de ziua cea mai tristă a vieții mele, când mama, smulgându-se de la brațul tatălui meu, s-a repezit la sicriul în care era Lucica noastră, găsită după patru zile de niște pescari, plutind pe apele nemiloase ale Prutului. Încercarea ei de a o îmbrățișa mi-a rămas întipărită pe retină, într-un fel pe care nu-l pot povesti.
Apoi, îmi amintesc de ziua în care, printr-un geam pe care curgeau lacrimile ploii de sfârșit de octombrie, am văzut-o pe Mama, în negru, coborând alături de tata dintr-o birjă. În disperarea lor de a obține alinarea spirituală după pierderea Lucicăi, fuseseră plecați ceva vreme la București, timp în care eu rămăsesem în grija familiei Puha. <<A venit mama, au venit!>>, am strigat. Era 1942, toamna. Pe scări, mama m-a luat în brațe și, cu lacrimi în ochi, mi-a spus: <<Florinel, Lucica nu mai vine>>”, a povestit actorul.
Citeste si: Orașul din România unde elevii merg la școală în autobuze speciale, însoțiți de polițiști- kanald.ro
O altă întâmplare pe care maestrul a rememorat-o este cea a luptei cu o ursoaică pe care a trebuit să o filmeze pentru un film. În lipsa efectelor speciale, Florin Piersic s-a luptat cu o ursoaică adevărată.
„ Acum, gândiți-vă şi dumneavoastră! Cum să te lupți cu ursoaica?! Eu prind momentul, o apuc de ceafă, dă să scape, se ridică în două labe, eu nu știu cum mă învârt în aer, mă ia ca pe un fulg și pic cu ursoaica peste mine. Mă rostogolesc cu ea în iarbă. O simt și-i văd botul cum mă miroase. Pălăria mea roșie îmi cade de pe cap. Îi place, o apucă și o mușcă. O cuprind, sunt peste ea, deodată, dracu știe cum, ea e iarăși peste mine. Vreau să mă ridic cumva, dar pintenii de la cizmulițele roșii se-ncurcă unul în altul. Mă ridic și cad. Iar mă ridic și iar cad, strigând: <<Taată, Taată!>> Ursoaica nu pricepea ce fac, era lângă mine, eu mai puneam mâna pe ea, Gopo striga: <<Genial, ești formidabil, m-ai înnebunit, ești cel mai curajos>>”, a mai mărturisit acesta.